Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

fiind însoţit de dl. Prof. E. Nicolescu, secretar al Consulatului, vizitând
pe rând satele româneşti mai îndepărtate, Grebeniţi, Băiasa, Perivoli,
Avdela, Meţovo (Aminciu), înapoindu-ne după o călătorie grea prin munţii
Pindului, călare pe catâr ; în ziua de 30 iulie la Ianina. Pretutindeni am fost
primiţi călduros de populaţia şi fruntaşii satelor, vădit mişcaţi de această
vizită rară, grija şi solicitudinea Consulatului pentru nevoile şi doleanţele
românilor din părţile locului.
Pe urma celor văzute, auzite şi constatate la faţa locului, pot fără a greşi
esenţial, face unele aprecieri asupra situaţiei şi nevoilor acestei populaţiuni
sub raportul şcolar, bisericesc, economic şi prin tangentă, politic, trăgând
concluziile în consecinţă.
funcţionării învăţământului românesc în Grecia, recunoscut de stat, după
cum, de pildă, bisericile şi şcolile greceşti din România din 11 august 1931
Bucureşti. Această situaţie precară a aşezământului şcolii româneşti din
Grecia, care dăinuieşte zeci de ani, a dat naştere la o serie de inconveniente
grave, aducând prejudicii morale şi materiale statului Patriei, precum şi
însuşi minorităţii noastre din Grecia. Astfel fiind, între altele, citez cazul
gimnaziului din Ianina, localul său, costând mulţi bani, fiind trecut pe
numele dlui Gr. C. Dan din Salonic, aromân, supus grec, întrunind toate
calităţile morale, în loc ca să fie recunoscut cinstit din partea statului grec
ca aparţinând statului nostru. Naşte întrebarea, dacă cândva moştenitorii
legali ai proprietarului actual, nu vor reclama la timpul respectiv pe baza
legii greceşti de succesiuni, punerea lor în posesiunea şi folosinţa localului.
În celelalte localităţi, Băiasa, Breaza, Perivoli, Avdela, liceul românesc din
Grebena, etc. şcolile noastre sunt adăpostite în localuri închiriate cu sume
mari şi deseori, fără a corespunde.
Apoi în schimbul de note susamintite, relativ la recunoaşterea
autonomiei şcolare şi bisericeşti a cuţovlahilor din Grecia, nu se vorbeşte
nimic despre dreptul de iniţiativă în ceea ce priveşte deschiderea de şcoli noi
româneşti. În cazul când acest drept se recunoaşte implicit statului nostru,
atunci s-ar putea deschide şcoli primare noi, deocamdată în localităţile, unde
ele au existat pe vremuri, mai cu seamă că deschiderea acestor şcoli ne este
solicitată de delegaţii satelor româneşti: Meţovo (Aminciu) Cerneşti, Floru,
Grebeniţi, Macrini, Siracu, Dobrinova, Paleoseli, Leaşniţa, Laca (Laista)
Medjidie (Kefalovrisis) Vlahopodorian (Paracalamos). În cealaltă ipoteză,
când acest drept de deschidere a şcolilor româneşti ar aparţine românilor
din partea locului, atunci comunităţile lor, formulând aceste deziderate,
urmează, spre a se prevala de acest drept, să fie recunoscute ca persoane
juridice.
270