Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Dar, nu e mai puţin adevărat că dificultăţile pe care le va avea guvernul
român cu ajutorarea coloniştilor ar fi întrecute cu mult de serviciile mari ce
le-ar aduce neamului nostru acest element atât de viguros, care va consolida
hotarele şi va româniza acele regiuni unde străinii au reuşit să se infiltreze
în cursul ultimilor două veacuri.
Supun respectuos Excelenţei Voastre cele de mai sus şi O rog să
binevoiască a dispune să se studieze această chestiune şi a mi se comunica
la timp instrucţiunile necesare.
Excelenţei Sale, Al. Vaida Voevod
Ministrul al Afacerilor Străine ad-interim
• A.M.A.E., fond Problema 18, vol. 1, Albania, nepaginat.
27.
1929 octombrie 12, Bucureşti. Referatul lui Alexandru Creţianu
de la Ministerul Afacerilor Străine, privind noul statut al Bisericii
Ortodoxe Autocefale albaneze, adoptat în urma Congresului de la
Coriţa din 20 iunie 1929. Acesta prevedea obligativitatea folosirii
limbii albaneze în biserică şi în învăţământul religios şi preluarea
drepturilor comunităţilor ortodoxe din această ţară. Deşi în bisericile
aromâne, slujba se ţinea încă în limba română, se propuneau
intervenţii pe lângă guvernul albanez şi Societatea Naţiunilor pentru
respectarea drepturilor minorităţilor.
Referat
Prin adresa No. 789 din 4 octombrie a.c., Sf. Sinod atrage atenţiunea
Ministerului Afacerilor Străine asupra Statutului pe care şi l-a dat aşanumita
Biserică Ortodoxă Autocefală albaneză în Congresul ţinut la Coriţa
la 20 iunie a.c. Statutul în chestiune, aprobat de guvernul albanez şi întărit
de Regele Zogu, compromite în mod grav interesele minorităţii aromâne
din Albania, căci prevede, între altele, că:
a) Arhiepiscopul şi ajutorii lor locali, Iconomul şi Marele
Mitrofor, Secretarul General al Sinodului, precum şi ajutorii clericali ai
Arhiepiscopului şi Episcopilor trebuie să fie nu numai „supuşi albanezi”,
dar şi „de origine albaneză”.
217