Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

de documente cu caracter legislativ menite a le interzice. Prin urmare,
majoritatea bisericilor construite şi întreţinute în special cu sprijinul statului
român au fost distruse, aceeaşi soartă având-o, însă, şi celelalte edificii
religioase indiferent de cult.
Comparativ cu aromânii din restul statelor sud-est europene, cei din
Albania au avut cel mai mult de suferit, tocmai datorită interzicerii oricărui
serviciu religios oficial. Au existat, însă, şi unele excepţii, care au reuşit
să treacă peste aceste bariere. Spre exemplu, botezul s-a săvârşit, în multe
cazuri, în casă, fără preot, de regulă de către cel mai în vârstă membru al
familiei. Câtă nevoie aveau de serviciile religioase se poate observa şi din
faptul că, după căderea regimului comunist, după 1990, mulţi tineri de origine
aromână, bursieri ai statului român s-au botezat în bisericile din România.
Astăzi, tradiţia botezului la biserică a reînviat, tinerele familii
botezându-şi copiii la Biserica aromânească „Schimbarea la faţă” din
Corcea sau la bisericile ortodoxe reconstruite în special în centrele urbane,
dar şi în unele sate.
Referitor la obiceiurile practicate la nuntă, în bună măsură acestea nu
au mai fost oficiate, în special în cadrul familiilor mixte în care soţia era de
origine aromână, deoarece avea întâietate moştenirea culturală din partea
soţului. Situaţia este asemănătoare cu aceea a familiilor mixte din România.
Au existat şi familii în care tradiţiile şi obiceiurile moştenite de la înaintaşi au
fost perpetuate, în unele situaţii, într-o formă puţin evoluată, firesc, tocmai
datorită modernizării. Treptat, după 1990, tinerele familii au început să se
cunune religios în biserici, un rol important în acest sens jucându-l, iniţial,
Paraclisul „Sf. Sotir” amenajat în fosta şcoală aromânească din Corcea, iar
în ultimii ani Biserica aromânească „Schimbarea la faţă”. Aceasta a fost
reconstruită din temelii după 1990, cu fonduri primite de la Statul român
(peste 2 miliarde de lei), iar paroh al bisericii este preotul Dumitrache Veriga.
Dacă în mod tradiţional nunţile se desfăşurau sâmbătă şi duminică,
astăzi există situaţii în care ele se organizează şi în zilele de miercuri şi joi.
Explicaţia constă în faptul că unele familii de aromâni lucrează în special
în state din Uniunea Europeană ca: Italia, Spania, Franţa, Germania, Grecia
ş.a., iar luna august este dedicată concediilor de odihnă, astfel încât revin
acasă în Albania şi se căsătoresc civil şi religios. Practic, se evită posibilitatea
suprapunerii lor şi implicit se oferă invitaţilor condiţiile participării la mai
multe astfel de evenimente.
Au existat şi situaţii în care unii bursieri ai statului român s-au cununat
religios în România prin întemeierea de familii mixte între aromâni şi
români nord-dunăreni, dar şi cazuri în care au întemeiat familii de aromâni
prin căsătorie cu tineri şi tinere de origine aromână proveniţi din familii care
15