Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

pe prof. univ. Dumitru Berciu. Rezultatele obţinute de acesta în cercetarea
arheologică, contribuţiile sale ştiinţifice au făcut să fie numit Şef al misiunii
arheologice române din Albania, apoi secretar şi apoi director delegat al
Institutului român, care a fost ridicat prin strădaniile depuse de acesta.
Când a plecat din Albania în primăvara anului 1939 D. Berciu a predat
clădirea Institutului şi modestul său Inventar în grija Primăriei din Saranda,
primarului I. Dumitrescu (fârşerot) care a şi comunicat acest „act official”
Prefecturii din ArGjirokastro.
După ce Albania a fost ocupată de armata mussoliniană în aprilie
1939, au crescut mereu greutăţile întâmpinate în desfăşurarea activităţii
Institutului. Victor Emanuel al III-lea, regele Italiei a devenit şi regele
Albaniei, s-au introdus instituţii fasciste etc. Cercetarea arheologică
începută „sub un foarte bun augur” după cum mărturisea N. Iorga, a
trebuit să înceteze. Nu s-a mai putut încheia nici Convenţia de cercetare cu
guvernul albanez iar evenimentele din România din anul 1940, culminând
cu asasinarea profesorului N. Iorga în noiembrie 1940 au făcut ca noul
guvern al României să desfiinţeze Institutul, din lipsă de fonduri. 8
Prin activitatea depusă vreme de câteva luni bune, înaintând memorii
după memorii, Institutul a fost reînfiinţat de către Mareşalul Ion Antonescu
prin Decretul nr. 1354 din 13 mai 1942. Profesorul D. Berciu a fost numit
mai întâi Secretar şi apoi director al Institutului.
În această calitate D. Berciu s-a deplasat în toamna anului 1942 la
Saranda (via Viena-Bari-Tirana-Saranda; întoarcere prin Yugoslavia, via
Bitolia-Belgrad-Bucureşti), în condiţii excepţional de grele, în plin război
şi neîntrerupte bombardamente anglo-americane.
La Saranda a găsit clădirea Institutului ocupată de armata italiană şi tot
inventarul dispărut. Aici avuseseră loc lupte intre italieni şi greci; în cursul
unui bombardament aerian grecesc aripa din partea stângă a clădirii fusese
afectată dar au fost deteriorări nesemnificative.
În aceste condiţii noul Director a încheiat o Înţelegere-Contract cu
generalul comandant al garnizoanei Militare italiene de la Saranda şi a
revenit în România.
În februarie, 1943, profesorul Dumitru Berciu arăta într-un Memoriu că
institutul fusese transformat în spital de campanie şi bombardat în mai multe
rânduri de aviaţia italiană. Întregul inventar al institutului, în valoare de peste
1.000.000 lei dispăruse. Profesorul Dumitru Berciu propunea transferarea
sediului institutului, la Tirana, unde se găsea un puternic centru aromânesc,
8
„Monitorul Oficial” din 4 noiembrie 1940.
46