Ivan Dobnik - Vilenica

32 · Mircea Cărtărescu
Occidentul
Occidentul m-a pus cu botul pe labe.
am văzut New-Yorkul și Parisul, San-Francisco și Frankfurt
am fost unde n-am visat să merg vreodată.
am venit înapoi cu un teanc de poze
și cu moartea în suflet.
crezusem că însemn ceva și că viaţa mea înseamnă ceva.
văzusem ochiul lui Dumnezeu privindu-mă prin microscop
privindu-mi zvîrcolirile de pe lamelă.
acum nu mai cred nimic.
am fost bun pentru o stabilitate tîmpită
pentru o uitare adîncă
pentru un vagin singuratic.
hoinăream prin locuri care acum nu mai există.
oh, lumea mea nu mai există!
lumea mea nu mai există!
lumea mea împuţită în care însemnam ceva.
eu, mircea cărtărescu, sînt nimeni în lumea cea nouă
există 10 38 mircea cărtărescu aici
și fiinţe de 10 38 de ori mai bune
există cărţi aici mai bune decît tot ce am făcut vreodată
și femei cărora li se rupe de ele.
oul pragmatic se crapă și Dumnezeu este aici
chiar în creaţia lui, un Dumnezeu mișto înţolit
în orașe frumoase și toamne splendide
și-ntr-un fel de nostalgie blîndă a Virginiei de sud în mașina
lui Dorin (country music în boxe)...
îmi văd acum lungul nasului
și văd lungul nasului literaturii
căci eu am văzut Sears Tower
și am văzut Chicago, în ceaţă verzuie, de sus, din Sears Tower
și pe terasa unui zgîrie-nori alergau doi ogari
și i-am zis Gabrielei, cum ne beam Coca-cola,
că viaţa mea s-a sfîrșit.
e ca în Magii lui Eliot: am văzut Occidentul
am trecut cu avionul peste Manhattan
am privit cu ochi mari moartea mea fermecată
căci moartea mea este asta.
am privit vitrinele cu motociclete Suzuki
și m-am văzut în ele jegos, anonim
am umblat ore-n șir prin Königstrasse
printre puștii cu skateboards.