O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

98
binecuvântarea lui Dumnezeu”, iar la 1 iunie în acelaşi an, în cele aproape 12.000 de
parohii din România, a fost citită Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române „Copiii sunt un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu”. 5 Aceste
documente făceau referire la avort ca la pruncucidere, considerat „un păcat strigător
la cer”. Suprimarea vieţii a circa 1 milion de copii în fiecare an se produce în absenţa
„unei convingeri creştine puternice“. 6
Cuvântul pastoral reafirma rostul familiei şi al copilului, „dincolo de greutăţile
materiale şi greutăţile tranziţiei”. „Nu numai oamenii Bisericii, ci şi medicii,
antropologii şi biologii cinstiţi spun că avortul este o crimă. Consecinţele acestui
principiu fundamental – şi anume că embrionul este o persoană din momentul
concepţiei – este aceea că femeia, care avortează copilul cu voie se numeşte ucidere,
iar complicitatea la avort a bărbatului şi a medicului ginecolog este complictate la
crimă. Pentru Biserica creştină avortul este omor mult mai grav şi mai oribil decât
altele pentru că ia dreptul la viaţă unei fiinţe omeneşti înainte de a se învrednici de
Sfântul Botez... Nu numai avortul, dar şi contracepţia are urmări grave şi dureroase...
Dincolo de consecinţele tragice ale avortului asupra mamei, în particular, şi asupra
familiei, în general, acest păcat are urmări catastrofale, cu consecinţe de nebănuit şi
pe tărâm naţional. De aceea considerăm că acest aspect l-ar putea observa cu mai
multă atenţie forurile legiuitoare, realizând condiţiile liberalizării avortului”. 7
Foarte multe femei, însă, ajung în situaţia de a încălca aceste recomandări ale
Bisericii. În 1996, România, conform datelor OMS, avea cea mai ridicată rată a
avortului din Europa, respectiv 78 la 1000 de femei. Deşi Biserica Ortodoxă
Română şi-a exprimat poziţia, fie prin publicarea unor documente oficiale, fie prin
atitudini luate de diverşi preoţi şi teologi, nu s-a înregistrat nici o acţiune concretă
pentru a îmbunătăţi actuala legislaţie proavort. În septembrie 1997, a fost depus un
proiect de lege antiavort la Parlament, dar iniţiativa s-a stins în această fază. 8
Există o tendinţă, în tradiţia Bisericii Ortodoxe Române, de a se accepta avortul,
ca singura concesie făcută acestei practici, în cazul în care sarcina pune în pericol
viaţa mamei. „Toate aceste cazuri sunt rezolvate în scaunul spovedaniei. Preotul nu
impune, căci în biserică totul se face respectând libertatea omului, dar, prin sfatul
lui, mărturiseşte că susţine păstrarea copilului.” 9
Timothy Ware, episcop ortodox grec, în cartea sa referitoare la Biserica
Ortodoxă, deşi arată că există diferenţe de opinie în privinţa subiectului
contracepţiei, „avortul este condamnat, fără echivoc, de învăţătura morală
ortodoxă”. 10
5
„Viaţa cultelor”, 20 iunie, 1997
6
Ibidem
7
Ibidem
8
Moisin, Anton, Ocrotirea copiilor nenăscuţi, Sibiu, 1997,
9
Pr. Constantin Stoica, interviu acordat autorilor
10
Apud A Way od Life, p.43