O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

168
existenţa convenţiilor sexuale prea relaxate. Adolescenţii nu sunt pregătiţi să facă
faţă presiunilor privind sexualitatea.
Numărul naşterilor în rândul adolescentelor din Marea Britanie, cu vârstă
cuprinsă între 15 şi 19 ani, se ridica la 30,8 de cazuri la 1000 de naşteri în 1998. În
aceeaşi perioadă, S.U.A. avea cea mai înaltă rată, de 52,1 de cazuri la 1000 de
naşteri. Cifrele din 2001 arată că a existat o scădere a acestui coeficient, ajungând la
45,9 cazuri la 1000 de naşteri în SUA. Cea mai mică rată, în ţările din Uniunea
Europeană, a fost atinsă în Elveţia (5,5 cazuri la 1000 de naşteri).
Carta Albă a guvernului Marii Britanii, întitulată Graviditatea în rândul
adolescentelor, arată că, în 1999, doar 10% din aceste sarcini apăreau în cupluri
căsătorite. Cu douăzeci de ani în urmă, situaţia era mult mai bună, corespunzând
unui procent de 60%. „Cifrele subliniază o problemă majoră: eşecul contracepţiei în
rândul adolescenţilor. Creşterea constantă a numărului sarcinilor neintenţionate
printre adolescente coincide cu oferta largă a mijloacelor de contracepţie,
îndepărtarea controlului părinţilor asupra adolescenţilor şi promovarea unui sistem
de valori care absolvă individul de responsabilitatea actului sexual. Contraceptivele
nu sunt de mare ajutor pentru tineri”.103
2. EUTANASIA
În absenţa unei culturi a vieţii, cultura morţii se insinuează în toate actele
omului, camuflându-i conştiinţa secătuită, ce se situează la limita eticului. În aceste
condiţii, eutanasia, înţeleasă ca posibilitatea omului de a-şi hotărî în mod deliberat
momentul şi modalitatea morţii sale, de a-şi alege o metodă, care nu numai că îi
accelerează apropierea de moarte, dar, pe cât posibil, îl fereşte de durere, ca şi
problema sinuciderii, capătă tot mai multă legitimitate. Omul se simte îndreptăţit
să-şi aleagă o „moarte mai bună”, socotind acest fapt ca un drept al său. Modul
nedureros, prin care vrea să părăsească lumea sa este considerat un mod de „a muri
demn”. Cel mai adesea a fost invocat, ca argument, sentimentul de compasiune, în
relaţie cu suferinţa grea a unui bolnav. Adevărul este că, mai presus de orice
bănuială, omul cu conştiinţa sleită doreşte uşurarea propriei suferinţe, decât cea a
celorlalţi.
În cultura teologică, sinuciderea a fost tratată, pornind de la învăţăturile
Scripturii şi ale Sfinţilor Părinţi. Astfel, Sfântul Augustin considerâ că „cine se ucide
pe sine este ca şi cum ar ucide pe alt om”.104 Să înţelegem, aşadar că omul, care-şi
ia singur zilele, nu este vinovat doar pentru lipsă de înţelegere faţă de sine, ci, mai
mult, produce un atentat la adresa dreptăţii, fundament al vieţuirii umane. Sfântul
Toma reaminteşte învăţătura Scripturii, arătând că viaţa este un dar şi nu un drept.
Omul a primit-o nu ca pe o recunoaştere a meritelor sale, ci prin hotărâre liberă a lui
103 BBC on line: http://www.news.bbc.co.uk/hi/english/health/newsid_2014000/2014175.stm
104 Sfântul Augustin, De civitate Dei, Iaşi, Goldner, 1936, cap. 20