O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

100
arată că drumul morţii în lume începe prin „uciderea copiilor“ şi „uciderea prin avort
a creaturilor lui Dumnezeu”. 12
Primii lideri creştini, scriitori şi apologeţi din Est şi din Vest, au condamnat
avortul. În perioada patristică, referiri la avort au făcut: Sfântul Justin Matririul,
Atenagoras, Clement din Alexandria, Tertulian, Minuciu Felix, Sfântul Ciprian,
Sfântul Ieronim, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul
Augustin.
Începând cu Conciliul Elvira (anul 300 d.Cr.), Biserica a condamnat
întotdeauna avortarea fătului, echivalând acest act cu uciderea unui om inocent. În
Evul Mediul, când era luată în considerare teoria duratei animării, avortul efectuat
înainte de a 14-a zi pentru băieţi şi în a 18-a zi pentru fete era condamnat în mod
sever. Teoria prezenţei sufletului spiritual, după câteva săptămâni, de la concepere,
teorie care a circulat ca opinie generală în secolele XIII şi XIV, a fost susţinută de
mari teologi, precum Toma D’Aquino, care se baza pe ideea lui Aristotel. Filozoful
grec a considerat că viaţa umană începe printr-un proces gradual. Fătul, în prima
perioadă după concepţie (40 de zile pentru băieţi şi 80 de zile pentru fete), nu este
înzestrat decât cu suflet vegetativ. Embrionul devine fiinţă umană numai când
achiziţionează suflet uman sau raţional. Sufletul constituia principiul după care se
deducea viaţa umană. Sfântul D’Aquino a considerat că sufletul lui Iisus Hristos nu
s-a dezvoltat într-un mod normal, ci a fost complet şi deplin uman din momentul
concepţiei sale miraculoase. Declaraţia privind avortul provocat, elaborată de
Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (25 noiembrie 1974), susţine că în acea
perioadă „nimeni n-a negat niciodată că avortul provocat, încă din primele zile, era,
din punct de vedere obiectiv, un păcat grav. Această poziţie a fost susţinută în mod
unanim”. 13
Procesul ovulaţiei şi al concepţiei a fost cunoscut şi înţeles începând cu 1827,
când a fost descoperit ovulul. Profesorul John Saward, cunoscător profund al operei
lui Toma D’Aquino, scria: „Dacă ar fi trăit astăzi Sfântul Toma D’Aquino, ar fi
susţinut fără îndoială doctrina însufleţirii imediate. Principiile fundamentale ale
filozofiei sale despre om sunt independente de descoperirile de început ale biologiei.
Într-adevăr, când aceste principii sunt aplicate la ştiinţa contemporană, ele oferă un
sprijin formidabil pentru ideea animării imediate”. 14
Unii teologi au admis posibilitatea avorturilor tardive, mergând pe principiul
salvării vieţii mamei, principiu care avea la bază „dorinţa presupusă a copilului de
a-şi sacrifica viaţa“. Această teorie însă nu a fost acceptată niciodată de către
Biserica Catolică în învăţăturile sale. Punctele de vedere relativiste din perioada
12 Apud a Way of Life, p. 88
13 Seaudeau, Jacques (Mons.), „Le probleme de l’euthanasie, de l’avortement et de SIDA dans l’Europe
de l’Est” în Congresul internaţional „Familia şi viaţa la începutul unui mileniu creştin”, Bucureşti, 2002,
p. 298
14 Apud, A Way of Life, p. 42