O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

145
inflamatorii postabortive. Această situaţie este determinată de tehnica chirurgicală
folosită şi, mai ales, de experienţa medicului care a efectuat operaţia.
Metoda de chiuretaj implică un risc crescut pentru răni cervicale. Cel mai
adesea, acest caz este întâlnit la adolescente. Rănile cervicale influenţează în mod
negativ viitoarele sarcini. 12
Printre complicaţiile majore ale avortului se numără inflamarea trompelor
uterine, cauzate de infecţii bacteriene şi uter perforat. Pentru femeile infectate cu
chlamydia, procedurile chirurgicale de avort sunt foarte periculoase. În România nu
există date exacte privind evoluţia acestei boli. În orice caz, Studiul Sănătatea
Reproducerii România 1999 arată valori mici ale evoluţiei acestei boli (0,6%, în
1999), situaţia arătând aşa „probabil din cauza nivelului foarte scăzut de percepţie a
acestei boli la nivelul populaţiei generale şi a posibilităţilor limitate de testare în
laborator a acestui tip de infecţie în România” 13.
În ţările occidentale, această infecţie bacteriană transmisă sexual a devenit cea
mai comună. Boala se instalează de obicei în zona cervixului şi, neproducând
simptome, poate să nu fie sesizată ani de zile. În timpul intervenţiilor chirurgicale,
prin intermediul instrumentelor, infecţia se poate extinde asupra trompelor uterine.
Ţesutul şi sângele rămase după avort în uter oferă condiţii ideale pentru proliferarea
microorganismelor. Studii efectuate în Marea Britanie arată că între 10 şi 40% dintre
femeile care solicită avort au chlamydia. Dintre acestea, între 10 şi 25% dezvoltă
infecţii pelviene post-avort.14
Statisticile din România, cu deficienţele pe care le-am sugerat, arată că aproape
40% din totalitatea femeilor consultate au diferite afecţiuni genitale.15 Boala
inflamatorie pelviană constituie un capitol de mare actualitate în ginecologie. Aceste
inflamaţii, alături de cancer, determină consecinţe nefaste pentru femei. Sechelele
lor comune sunt sarcina extrauterină, durerile pelviene cronice şi, în special,
sterilitatea. Creşterea frecvenţei acestor boli este determinată de recrudescenţa
bolilor sexuale transmisibile, pe primul plan situându-se chlamydia şi gonoreea.
Estimările OMS arată o creştere de aproape 10 de ori a numărului de cazuri în
România, faţă de celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est. 16
Mai puţin luate în seamă, ca factori determinanţi în diminuarea capacităţii de
procreare, sunt avortul şi contracepţia. Începând cu 1990, în România, avortul a
căpătat dimensiuni nemaiîntâlnite oriunde în lume (în 1990, au existat aproape
1.000.000 de avorturi înregistrate în mod oficial, iar în 2000, aproape 250.000). În
acelaşi timp, organizaţii transnaţionale au finanţat asiduu programe de promovare a
contraceptivelor moderne, într-o societate lipsită total de informaţii asupra
consecinţelor nefaste ale contraceptivelor, mai ales ale celor hormonale.
12 Cates W. et al., op.cit., p.612-624
13 Studiul Sănătatea Reproducerii România 1999, Raport final martie 2001, CDC, ARSPMS, p. 362
14 A Way of Life, p. 91
15 Vârtej, Petrache, Ginecologie, Bucureşti, Editurile All, p. 282
16 Studiul Sănătatea Reproducerii România 1999, Raport final martie 2001, CDC, ARSPMS, p. 362