O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

40
responsabilităţilor sociale şi mai ales a celor care sunt proprii omului edificat după
modelul creştin a fost mult redusă.
Cu toate acestea, conform studiului amintit, mulţi români conştientizează riscul
mare pe care îl reprezintă avortul pentru sănătate (65% femei, 62% bărbaţi). 26 Acest
fapt arată că există un teren propice cultivării mentalităţilor ce întăresc viziunea în
favoarea vieţii, ce le îndepărtează pe femei de la expunerea la această intervenţie
chirurgicală periculoasă.
După 1990, când a fost adoptată o legislaţie liberală, numărul avorturilor a
crescut brusc la aproape un milion pe an. În 2000, după statisticile oficiale, s-a ajuns
la un sfert din această valoare, dar s-a constatat că mentalităţile abortive au rămas
viguroase. Din păcate, în proporţie de 78%, femeile susţin în continuare că au
dreptul la o asemenea metodă 27 , iar un procent de 70% (în Studiul Sănătatea
Reproducerii România 1999) ar apela la avort dacă fătul ar avea malformaţii, adică
din motive eugenice (3%) sau dacă viaţa lor ar fi pusă în primejdie de sarcină
(4%). 28
Limitarea numărului de copii pare a fi un element important, nou pentru modul
de a trăi şi gândi al celor din mediul rural. Discursul celor tineri, care cad pradă
acestui stil de viaţă dominat de comoditate, intră în contradicţie cu realitatea, care
mai dăinuieşte în buna tradiţie la sate. Această situaţie fericită este confirmată de
statistici care arată că numărul de copii în viaţă este mai mare în mediul rural decât
în cel urban.
1.5 Motivele socio-economice
În toate analizele făcute pe tema avortului, prezenţa în prim plan a motivaţiei
socio-economice constituie un argument important al instalării unei viziuni care
obstrucţionează principiile vieţii. În România, pornind chiar de la anchetele sociale
iniţiate de guvern, acest argument nu pare a fi sincer. Căci, conform SSRR 1999,
acest motiv a fost invocat mai ales de femeile cu o condiţie bună materială, adică de
femeile care trăiesc în oraşele mari şi care au studii superioare. De exemplu, femeile
din Bucureşti în proporţie de 36 % susţin acest punct de vedere, care intră în
contradicţie cu standardul lor de viaţă ce este peste medie. Cei intervievaţi, care
susţin asemenea stări de fapt incompatibile cu statutul lor, consideră că marile oraşe
oferă o viaţă mai scumpă, iar lipsa locuinţelor s-a acutizat.
Rezolvarea problemelor de natură socială şi economică nu poate fi făcută pe
calea măririi numărului de avorturi. Consecinţele asupra sănătăţii femeilor presupun
costuri incalculabile (vezi capitolul “Consecinţele avortului”). Soluţia cea mai bună,
adică sprijinirea creşterii şi educării copiilor, se află în mâinile statului. Limbajul
26 Ibidem, p. 227
27 Ibidem
28 Ibidem, p.76