O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

125
Condiţiile grele din spitale au dus la declanşarea unei epidemii de SIDA la
sfârşitul anilor ’80. Primul caz a fost raportat în 1985, însă informaţiile despre
ravagiile acestei boli au fost ţinute în secret. În 1988, Ministerul Sănătăţii a publicat
un studiul amplu asupra patogenezei şi diagnosticării acestei maladii noi. „Indicaţiile
de partid” au accentuat manipularea informaţiilor. Astfel, prin raportul din 1988, li
s-a indicat medicilor să nu facă referiri în certificatele medicale despre infecţiile cu
HIV.21
Starea de haos indusă de măsurile politice a amplificat fenomenul infectărilor
cu HIV. Epidemia a fost determinată de sângele netestat folosit în transfuzii. Pentru
a combate mortalitatea infantilă, în anii ’80, în spitale a fost introdusă recomandarea
de-a folosi injecţiile cu antibiotice, care se făceau cu seringi utilizate de mai multe
ori. Sterilizarea nu era bine controlată, în condiţiile în care nu existau seringi de
unică folosinţă.
În 1989, Ministerul Sănătăţii a realizat primul studiu, urmărind incidenţa la
această infecţie a copiilor din orfelinate. Au fost testaţi 12000 de copii,
descoperindu-se un număr de 1.300 de infecţii cu HIV, ceea ce însemna 10,7% din
totalul copiilor aflaţi în orfelinate.22
Cea mai cunoscută cale de îmbolnăvire a fost cea a microtransfuziilor. Copiii
bolnavi de mai multe ori erau trataţi prin microtransfuzii de sânge repetate. În felul
acesta, ei primeau un plus de proteine, hemoglobină şi anticorpi, urmărindu-se
întărirea sistemului imunitar şi stare de nutriţie. Starea de haos din sistemul de
sănătate şi precaritatea dotărilor din spitale au făcut ca foarte mulţi copii să se
îmbolnăvească de SIDA. La sfârşitul anului 1990, când au fost făcute publice
primele date, existau 1094 copii, cu vârste între 0 şi 12 luni, bolnavi de SIDA.23
Situaţia nu a fost cunoscută la dimensiunile ei reale nici în mediul medical
românesc. Epidemia SIDA, în viziunea multor medici români, era limitată doar la
categoria copiilor mici. Centrul European de Supraveghere Epidemiologică pentru
SIDA a anunţat, la 30 septembrie 1992, existenţa unui număr de 3 577 de copii cu
SIDA în Europa, din care 1948 se aflau în România. Un an mai târziu, în statisticile
Ministerului Sănătăţii, figurau un număr de 2 545 de copii infectaţi, mult mai mare
decât cel al adulţilor (1169), aflaţi în această situaţie.24 Epidemia de HIV/SIDA a
început să se calmeze începând cu anul 1994, după mari eforturi depuse de
autorităţile româneşti, care au beneficiat continuu de sprijinul comunităţii
internaţionale.
După 1990, numărul de îmbolnăviri HIV/SIDA a crescut şi la adulţi. Au apărut
tot mai multe infecţii pe cale heterosexuală şi prin folosirea seringilor în comun, în
21 Kligman, Gail, op.cit., p. 240
22 Consfătuirea Caritas cu tema „HIV/SIDA”, Cluj-Napoca, Caritas International, 1991, p. 2
23 Kligman, Gail, op.cit., p. 241
24 Pleşca, Doina, Infecţia HIV la copii, Bucureşti, Editura Amaltea, 1998, p. 15-17