O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita
O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita
O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
14<br />
sacralitatea naşterii sale. Ivirea sa pe lume, nedezlegată încă de raţiunea umană, nu<br />
poate fi înţeleasă decât prin intervenţia lui Dumnezeu.<br />
1.2 Umanitatea copilului nenăscut<br />
Naşterea unui copil constituie un eveniment însemnat în viaţa omului. Acest<br />
act, încărcat de o bogată mitologie culturală, nu poate explica începutul vieţii<br />
omului. Taina începutului vieţii nu a fost pătrunsă de ştiinţe. <strong>Pro</strong>gresul lor, însă, a<br />
adus multe detalii edificatoare, ce întăresc aspectul sacru al vieţii. Genetica arată că,<br />
din primele momente ale evoluţiei proceselor biochimice, ce se declanşează după<br />
actul conceperii, embrionului i se incumbă o structură cu o bogăţie de date cu nimic<br />
mai prejos decât cea a omului matur. Cuvintele proorocilor, care mărturisesc<br />
prezenţa lui Dumnezeu la concepere, conţin acelaşi mesaj ca şi cel al geneticienilor.<br />
Tehnologia modernă a permis studierea comportamentului individual al copilului în<br />
uter. Caracteristicile fătului au aceeaşi pregnanţă ca şi cele ale copilului deja născut.<br />
Toate etapele evoluţiei intrauterine constituie nu etapele oricărei fiinţe, ci ale uneia<br />
înzestrate cu suflet raţional. Ştiinţa a scos în evidenţă caracterul continuu, programat<br />
al procesului de dezvoltare a embrionului, începând de la primele sale stadii. Nu<br />
există o diferenţă substanţială între zigot, forma de viaţă căpătată imediat după<br />
concepţie, şi nou-născut. Datele biologiei ne permit astăzi să constatăm că fiinţa<br />
umană îşi începe ciclul <strong>vita</strong>l de la forma zigotului, de la fuziunea gameţilor, fiind<br />
acelaşi individ biologic cu adultul de mai târziu. Desigur, datele oferite de biologie<br />
nu permit afirmarea naturii umane, căci aceasta implică prezenţa spiritului, care<br />
încarnează fiinţa umană. Atât religia, cât şi filozofia arată că persoana umană are, în<br />
acelaşi timp, o parte spirituală şi una corporală. Corpul reprezintă condiţia<br />
indispensabilă ca omul să aibă viaţă proprie în lume. Inseparabilitatea spiritului de<br />
corp arată că începutul fiinţei umane coincide cu începutul evoluţiei individului<br />
uman.<br />
De altfel, investigaţiile geneticii au impus răspunsuri ca cele oferite de religie şi<br />
filozofie, arătând că, de la concepere, omul a primit toată zestrea genetică. Acest fapt<br />
întăreşte concluzia că embrionul este o persoană umană şi justifică aprecierile<br />
privind asigurarea demnităţii şi inviolabilităţii lui. Viaţa umană începe în momentul<br />
concepţiei, în momentul când oul este fecundat. Atunci începe o nouă viaţă, care nu<br />
este nici a tatălui, nici a mamei. Ia naştere o fiinţă umană, care se dezvoltă separat,<br />
care trebuie să se bucure de demnitate şi să-i fie asigurate drepturile ce decurg de<br />
aici.<br />
1.3 Concepţia<br />
Viaţa omului din burta mamei a rămas un capitol mai puţin cunoscut din<br />
procesul dezvoltării umane. Oamenii în general nu cunosc îndeajuns ce se întâmplă<br />
în perioada de dinainte de naştere. Embrionul sau fătul rămân în continuare entităţi