O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

172
Cei care justifică eutanasia prin milă riscă să arunce multă confuzie asupra
acestui sentiment profund uman. Suferinţa unui bolnav nu presupune doar durere
fizică, iar, pe de altă parte, durerea nu este proprie doar bolnavului, ci şi celor care
asistă la suferinţa bolnavului.
Deraparea noţiunii de milă apare în mod evident la acceptarea legislaţiei
favorabile eutanasiei. În felul acesta, juriştii pot participa, cu sau fără vrerea lor, la
„eliminarea” părinţilor, în cazul unei eventuale moşteniri, sau la achitarea unor
criminali adevăraţi. Foarte multe abuzuri au fost posibile în Olanda, pornind de la
aplicarea legii eutanasiei.111
2.2 Eutanasia în România
În România, nu există încă un act normativ care să facă referire la eutanasie. Nu
există prevederi referitoare la suicid. Constituie infracţiune doar ajutorul acordat
persoanelor care se sinucid.
Din ancheta efectuată de autorii cărţii a reieşit că fenomenul eutanasiei este
privit cu dezinteres de toate instituţiile laice. Guvernul nu şi-a precizat poziţia în
mod oficial, iar reprezentanţii partidelor politice n-au putut să ofere un răspuns
coerent. Doar reprezentanţii cultelor şi bisericilor şi-au afirmat împotrivirea faţă de
practicarea eutanasiei.
Pe agenda celor trei comisii locale de bioetică a căror activitate este condusă de
Comitetul Naţional de Bioetică al Bisericii Ortodoxe Române, tema eutanasiei se
află alături de alte câteva, considerate prioritare: avort, anticoncepţionale, eugenie,
inginerie genetică (implantul de celule embrionare), fecundare in vitro, clonare. Nu a
fost emis un punct de vedere oficial al Bisericii, dar au fost consemnate foarte multe
luări de poziţii ale reprezentanţilor ei. „Problema eutanasiei este cercetată de
Biserica Ortodoxă Română. Se pleacă de la consideraţiile generale că Biserica
Ortodoxă este în favoarea a tot ceea ce slujeşte viaţa şi omul. Biserica Ortodoxă este
împotriva practicării eutanasiei pentru că viaţa, potrivit învăţăturii creştine, este un
dar primit de la Dumnezeu. Nimeni nu are dreptul să ia viaţa nimănui. În faţa acestui
adevăr, nu se susţine nici punctul de vedere medicale, după care, prin eutanasie, i se
uşurează suferinţa omului. Viaţa este un dar de la Dumnezeu şi numai Dumnezeu
are dreptul să-i judece sfârşitul”.112
Biserica Romano-Catolică: „În învăţătura Bisericii Catolice, viaţa este sacră şi
inviolabilă. Nu există viaţă lipsită de sens, de valoare, de demnitate. Atunci când
Biserica condamnă eutanasia, se bazează pe câteva principii şi adevăruri creştine
fundamentale. Primul principiu este acesta: numai Dumnezeu este stăpânul vieţii.
Omul nu poate dispune de viaţa sa sau a altuia, fără a atenta la suveranitatea lui
Dumnezeu şi fără a-şi revendica titlul de Dumnezeu. Medicul care, conform
111 Ibidem
112 Interviu cu pr. Constantin Stoica, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, interviu acordat autorilor