O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

177
început. Timp de 4 ani, până în 1994, am crescut copii, fără să avem o asociaţie cu
un statut. Acum se cheamă Asociaţia Pro Vita pentru copii născuţi şi nenăscuţi.” 6
Preotul Nicolae Tănase a ajutat familiile aflate în dificultate, ca să-şi poată
creşte copiii. A încercat apoi să propună familiilor din parohia sa (Valea Plopului şi
Valea Screzii, judeţul Prahova) să îngrijească de pruncii părăsiţi la naştere de
mamele lor. „Întâi am dat 12 copii la 8 familii, în timp de 2 zile. Era iarnă. Aveam o
maşină foarte bună, încălzită. Copiii erau luaţi de la maternitate, erau micuţi. Când
mă vedeau oamenii aşa, ca un Moş Crăciun, mă întrebau ce-i cu copiii. Îi vedeau cât
de frumoşi sunt. Unul din 10, când îi puneam în braţe un copil, nu mi-l mai dădea
înapoi. Românii sunt buni, au această vocaţie, să crească copii. Problema e să nu-i
condiţionezi. Au fost şi cazuri mai speciale”. 7
Cu sprijinul fundaţiilor străine a reuşit să construiască câteva aşezăminte, în
care copiii trăiesc alături de femei, care, din motive întemeiate, au fost nevoite să-şi
părăsească familiile. În primăvara anului 2003 erau, în aceste locuinţe, un număr de
208 copii. „Pe unii i-am văzut la 3 ani prima dată, pe alţii i-am văzut prima dată la
ecograf. Dintre fete, 6 s-au măritat şi au născut 11 copii. Biserica are un mare un rol
că ne schimbă în timp. Pe cei mici îi ţine, iar pe cei mari îi schimbă. În total au trecut
pe aici peste 1000 de copii. (...) În viitor, ... nu se întâmplă nimic mai mult sau mai
puţin decât se întâmplă cu copiii satului. Se vor căsători, vor avea casele lor. Noi îi
vom ajuta ca părinţi, nu ca instituţie. Pentru că aici este o problemă: dacă reuşim să
lăsăm copilul să se descurce, după ce noi îl ajutăm. În limita în care părinţii îşi
antrenează copiii în treburile gospodăreşti, la fel îi antrenăm şi noi să facă aceste
lucruri. Avem atelier de tâmplărie, de pictură, de sculptură, de pictură pe sticlă, pe
lemn. Învaţă să îngrijească animalele. Avem vaci, porci şi oi şi păsări.” 8
2. Diferenţele de viziune
Un moment important, pentru evoluţia mişcării pro-vita, l-a constituit apariţia
organizaţiilor în care activează medicii creştini. „Asociaţia Medicilor Creştini din
România a luat fiinţă foarte curând după revoluţie, după februarie 1990, din
entuziasmul câtorva medici. În felul acesta, ne-am hotărât să ne structurăm într-o
organizaţie, care să combine standardele profesionale cu filozofia de viaţă creştină.
Este o organizaţie profesională, interconfesională, care cuprinde medici şi studenţi.
Ulterior, studenţii şi-au constituit propria lor organizaţie, cea a studenţilor creştini de
la medicină. Ca filozofie a practicii, ne propunem să impunem standarde
profesionale, înalte şi competitive, bazate pe filozofia de viaţă creştină. Ca medic,
important este să fii competent, instruit la standardele internaţionale performante.
Însă, într-o profesie ca a noastră, la fel de importantă este filozofia de viaţă, asta
6 Revista Credinţa ilustrată, nr. 3, mai 3003, p. 32-33
7 Ibidem
8 Ibidem