O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

dublu - o mentalitate care străbate societatea, de la instituţiile statului, la omul singur
sau integrat familiei – induce modul nefast al schimbărilor în salturi. Astfel,
societatea a devenit prea tolerantă la noile comportamente sexuale, iar formula ei de
funcţionare nu mai este asociată cu stabilitatea, echilibrul, moralitatea şi
durabilitatea.
Analizele sociologilor arată că, după 1990, apar tot mai multe “menaje de o
singură persoană”, celibatari sau persoane divorţate şi “familii consensuale”. 29 S-a
înmulţit de asemenea numărul de avorturi pe motiv “de partener”, motiv invocat mai
frecvent de femeile care nu sunt căsătorite. Mai ales cele cu studii superioare nu au
făcut faţă opoziţiei partenerului de a mai avea un copil.
Se întâlnesc în continuare, cu o frecvenţă ridicată, şi alte motive: starea sănătăţii
în momentul hotărârii avortului (femeile din Bucureşti şi cele cu o stare materială şi
socială mai bună) şi teama de a naşte copii cu malformaţii (mediul urban, inclusiv în
Bucureşti şi în Transilvania). Puţinele studii, care analizează slăbiciunile stilului
actual de viaţă, scot în evidenţă faptul că intensificarea motivaţiei pro-avort are loc o
dată cu creşterea nivelului de educaţie şi a statutului economic. 30
Ca o concluzie, putem sublinia faptul că nu există vreun motiv important care
să justifice avortul. El poate fi înţeles mai degrabă ca un fenomen social, potenţat de
vulnerabilităţile omului, dintre care cea mai evidentă este acceptarea comodităţii.
1.6 Mortalitatea maternă cauzată de avort
În România, mortalitatea maternă determinată de avort a crescut alarmant
începând cu anii ’80. După aprecierile demografului francez Blayo, 31 atunci existau
240 de decese materne la 100.000 de avorturi declarate. Trebuie să ţinem seama că,
în acea perioadă, România nu raporta date reale la Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Manipularea începea de la nivelul spitalelor, întrucât actul medical era politizat.
Rata mortalităţii materne cauzate de avort rămâne în continuare la valoare
foarte înaltă. În 2000, numărul deceselor din această cauză era de 16,20 la 100.000
naşteri vii. 32 Se constată, e adevărat, o oarecare îmbunătăţire a situaţiei, dacă
comparăm evoluţia datelor (pe ani) în perioada 1989-2000. 33
29 Voinea, Maria, „Familia în societatea de tranziţie”, în Congresul Internaţional «Familia şi viaţa la
începutul unui nou mileniu creştin», Bucureşti, 2002, p. 101-107
30 Studiul Sănătatea Reproducerii, România 1999, Raport final martie 2001, CDC, ARSPMS, p. 76
31 Apud Kligman, Gail, Politica duplicităţii, Bucureşti, Humanitas, 2000, p. 231
32 Mortalitatea maternă prin complicaţiile sarcinii, naşterii şi lăuziei în România, 2000-2001, Bucureşti,
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală, p. 3
33 Ibidem, p. 19
41