O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

gestaţie. În perioada 1998-1999, în Marea Britanie, peste 70 de mii de embrioni
umani au murit pe parcursul aplicării metodei FIV (pe această cale, s-au născut
8.300 de copii, în aceeaşi perioadă). Desigur, literatura medicală prezintă aceste
situaţii mult mai optimist.
În cazul în care ovocitul şi spermatozoizii provin de la părinţii biologici,
problemele de natură etică apar din felul cum este protejată viaţa embrionului şi din
inexistenţa raportului sexual dintre soţi. În marea majoritate a cazurilor, sunt creaţi
mai mulţi embrioni în eprubetă, căci, ţinând cont de procentul redus de reuşită, nu se
poate cunoaşte de la început numărul necesar. Un embrion sau, în alte cazuri, mai
mulţi embrioni sunt transferaţi în uterul mamei, în speranţa că cel puţin unul din ei
se va implanta cu succes. Necesitatea transferului de embrioni multipli duce la
apariţia sarcinilor multiple. Sarcinile multiple, realizate prin această metodă
artificială, implică şi reducţia embrionară. Asta înseamnă că mulţi embrioni sunt
eliminaţi, ca să se îmbunătăţească şansele de supravieţuire ale unuia sau doi
embrioni. Actul de eliminare din organism, în mod programatic, a unor embrioni,
reprezintă un avort, un homicid.
Urmându-se criteriul „eficienţei”, în eprubetă, la început, sunt creaţi mai mulţi
embrioni decât sunt necesari. Mulţi dintre aceştia constituie rezerva unui viitor
tratament sau a unor experimente. Se cunosc cazuri când embrioni, aflaţi în surplus,
sunt utilizaţi pentru obţinerea de produse cosmetice.10 În Marea Britanie, în
perioada 1991-1998, din cei 750 de mii de embrioni, câţi au fost creaţi prin
fertilizarea artificială, 237 de mii au fost distruşi, iar 48 de mii au fost donaţi pentru
cercetare.11 Să adăugăm la acest tablou sumbru faptul că un procent covârşitor din
cei păstraţi pentru tratament au murit în diferite faze ale evoluţiei, până la naştere. Se
cunoaşte faptul că, în mod real, la nidare, procentul de reuşită este de 1/10 sau 2/10.
Foarte mulţi dintre embrionii în surplus sunt păstraţi prin congelare. Ei
constituie în felul acesta o rezervă pentru alte nereuşite ale procreaţiei asistate. O
altă parte, care sunt cedaţi laboratoarelor de cercetare, pot fi folosiţi pentru
obţinerea, prin clonare terapeutică, de ţesuturi sau organe de rezervă, necesare
operaţiilor de transplant.
Prin modul în care se prelevează sperma (masturbare, electroejaculare, biopsie
testiculară etc.), nu mai este realizată dimensiunea afectivă a actului conjugal,
mizându-se doar pe aspectul fizic al procreaţiei. Actul conjugal suferă o reducţie
care-i anulează dimensiunea naturală. În cazul utilizării spermei conservate în azot
lichid în băncile de spermă, pot apărea confuzii în legătură cu campionii de spermă.
Problemele nerezolvate se înmulţesc, când se recurge la o mamă de împrumut,
atunci când mama poate fi fertilizată, dar nu reuşeşte, din motive de sănătate, să-şi
ducă sarcina până la capăt. Sau, în altă variantă, gameţii proveniţi de la un cuplu,
care-şi doreşte un copil, sunt transferaţi în uterul altei femei, rezultând un embrion,
10 Părintele Juvenalie, op.cit., p.195
11 A Way of Life, p.20
77