O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

171
bolnavă). Din punct de vedere moral, nu există diferenţe între aceste două poziţii, în
amândouă cazurile fiind prezent scopul intenţionat de a priva de viaţă pe cineva.
Eutanasia poate fi înţeleasă drept o omucidere voluntară, care exclude suicidul şi
moartea survenită, în urma aplicării unui tratament, administrat cu scopul de a
întrerupe durerea.
Au existat multe cazuri de eutanasie în istorie. În Sparta, de exemplu, copiii
malformaţi erau expuşi şi omorâţi în public, fiind consideraţi o povară pentru
societate. Puncte de vedere similare au fost susţinute de Aristotel şi Platon. În
perioada modernă, există momente când eutanasia a fost practicată programat.
Regimul nazist a eliminat, „prin privare de valoare vitală”, mii bătrâni, copii şi
femei, în perioada 1939-1945. Eutanasia, în acest caz, a avut motive rasiste,
eugeniste şi utilitariste.109
Eutanasia, ca „moarte din milă”, a revenit în dezbaterea publică, în anii ’50. O
dată cu legiferarea avortului, controversele s-au extins. În anul în care în Marea
Britanie a fost legalizat avortul (1967), Euthanasia Society of America publică
documentul „Testamentul vieţii” („The Living Will”, autor: Luis Kutner), care va sta
la baza elaborării legii „privind autodeterminarea pacientului, prin care cetăţenii pot
cere, prin testament, aplicarea procedurilor de eutanasie”. Deşi a fost semnat de
aproape 15% dintre americani, efectele eutanasiei s-au resimţit în mod brutal: a
crescut brusc numărul deceselor prin eutanasie directă sau prin suicid.110
Prima ţară care a legalizat eutanasia a fost Olanda (decembrie 1993). Numărul
cazurilor de „moarte blândă”, înregistrate în mod oficial, a crescut de la an la an.
Astfel, de la o 1329 de cazuri în 1993, la 3600 în 1995, ceea ce reprezintă 2,6 % din
numărul total al deceselor din această ţară. În acest moment, se estimează că, în
Olanda, au loc, anual, peste 4000 de decese provocate la cerere. Neliniştile
comunităţii mondiale cresc sub efectul unei asemenea legislaţii. În 1994, Australia a
adoptat o lege privind „consimţământul tratamentului medical şi paliativ”, fapt ce a
permis câteva cazuri de eutanasie voluntară. Un act legislativ similar a fost aprobat
în statul Oregon, SUA. Dreptul de a muri, în cazul persoanelor care suferă de boli
incurabile, a fost acceptat, printr-o hotărâre a Curţii Supreme a Statelor Unite,
excluzând suicidul asistat.
Schimbările conceptului de eutanasie, determinate atât de dezbaterile publice
din ultimii ani, cât şi de realităţile, care, de multe ori, o iau înaintea normelor, au
scos în evidenţă relativitatea multor puncte de vedere. Astfel, noţiunea de
„incurabilitate” a căpătat mai multe definiţii. De fapt, înţelesul ei depinde de
mijloacele puse în joc, existând, în multe cazuri, riscuri crescute de eroare de
diagnoză. Medicii, în general, preferă să judece mai mult ca specialişti şi mai puţin
ca oameni capabili de compasiune.
109 Ibidem
110 Ibidem