O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

163
SUA, a început să se predea educaţia sexuală. Adolescenţii şi tinerii primeau mai
ales informaţii despre cum să evite consecinţele relaţiilor sexuale („sarcini nedorite”
şi BTS). La acestea se mai adăugau indicaţiile despre avorturi şi despre utilizarea
mijloacelor contraceptive. Chiar de la început s-a înţeles că aceste mesaje vor eroda
relaţiile de familie, pornind de la excluderea totală a părinţilor din acest tip de
comunicare. Organizaţiile de planificare familială (cu precădere International
Planned Parenthood Federation, care are reprezentare la nivel internaţional, inclusiv
în România, prin organizaţia SECS) au nesocotit în mod programatic crearea unui
cadru moral, necesar înţelegerii corecte a temelor de pe agenda educaţiei sexuale.
Activiştii planificării familiale aveau alte „ţinte”. Astfel, au impus tinerelor generaţii
o concepţie hedonistă despre educaţie. Desacralizarea sexualităţii a accentuat viaţa
sexuală. Fenomenul vieţii sexuale precoce face deja multe victime. Creşte
ameninţător numărul de adolescente însărcinate în afara căsătoriei, SUA şi Marea
Britanie fiind campioane. Aceste experienţe triste trebuie să constituie teme de
meditaţie pentru reprezentanţii instituţiilor româneşti, care pregătesc programe de
educaţie sexuală.
Până în 2003, în România, au fost semnalate câteva încercări sporadice de
implementare a unor programe de educaţie sexuală în şcoli. Prof.dr. Daniela
Călugăru şi Ioan Leon Naroşi, de la Direcţia Activităţi extraşcolare a Ministerului
Educaţiei şi Cercetării, care se ocupă cu punerea în practică a unui asemenea
program la nivelul Bucureştiului, recunosc că „nu au fost obţinute rezultatele
scontate” până acum.90 Prof. dr. Justin Diaconu a propus Parlamentului, de mai
multă vreme, un program adecvat de educaţie sexuală. Comisia de Învăţământ şi
cultură „a apreciat că programul este bun, însă nu există bani ca el să fie pus în
practică”.91
Consiliul Naţional pentru Curriculum al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului a elaborat şi publicat în august 2003 „Programe pentru sănătate, clasele i
– XII-a”. Coordonatorul acestui program, Ioan Leon Naroşi, director general la
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, consideră că tema vieţii sexuale
trebuie abordată în programele şcolare pentru că „este firesc să fie abordată. Vedem
că, în ultimul timp, televiziunile, la ore de maximă audienţă prezintă violuri, fetiţe la
vârste din ce în ce mai fragede, care nasc sau care-şi omoară pruncii, care au boli cu
transmitere sexuală. Era de datoria noastră să ne ocupăm de această problemă,
apelând la psihologi şi la specialişti în ceea ce înseamnă igiena sexuală şi viaţa
sexuală asumată. Până acum, în şcoli, erau prezentate asemenea teme, în cadrul
orelor de dirigenţie. Existau forumuri de discuţii, pe care unii diriginţi mai inimoşi le
produceau cu specialişti din sănătate sau din cadrul unor structuri neguvernamentale.
De asemenea, existau programe pe care ministerul nostru le-a agreat şi le dezvolta în
parteneriat cu diferite structuri neguvernamentale, în care se pune un accent mai
90 Ziarul „Naţional”, 4 martie 2003
91 Ibidem