O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

92
nu au tăria de a manifesta solidaritate faţă de semenii săi. Când un cuplu depistează
malformaţii la un făt, cel mai adesea apelează la soluţia avortului. Acest mod de a
acţiona este determinat în primul rând de mediul moral şi cultural. Societatea
exercită şi o anumită presiune emoţională asupra părinţilor, care au un făt cu un
eventual handicap. Marea majoritate a acelora care manifestă opoziţie faţă de avort,
îşi pierd resursele sufleteşti şi morale când sunt puşi în faţa cazurilor de handicap.
Avortarea înseamnă a nu recunoaşte valoarea incomparabilă adusă societăţii de către
oamenii invalizi. Societatea de astăzi, motivată mai mult de condiţiile economice,
manifestă o tendinţă crescută spre hedonism şi egocentrism, spre cultivarea
plăcerilor şi a capriciilor.
În România, statul finanţează operaţiile de avort în cazul sarcinilor cu
diagnostic prenatal de handicap, din considerente sociale şi economice. Se
presupune că cheltuielile sociale se reduc dacă se apelează la avort, ceea ce
înseamnă un act de discriminare umană. Trebuie să fim deschişi şi să recunoaştem
valoarea influenţei unor oameni invalizi asupra societăţii, talentul şi puterea lor.
Curajul manifestat de aceştia în faţa greutăţilor vieţii, pentru a depăşi limitele
impuse de incapacităţile lor native, poate constitui un model pentru societate în
ansamblu. Ţinând cont de vulnerabilitatea lor şi de faptul că fac parte dintr-o
minoritate socială, ei au nevoie de compasiune şi susţinere.
Mulţi oameni se gândesc, în primul rând, la dificultăţile financiare pe care le
presupune existenţa unui om cu handicap. Comodităţile la care aspiră, ca şi cele care
îi înconjoară, îi determină să apeleze la eliminarea nu a handicapului, ci a
purtătorului acestuia.
Acest mod determinist, de a gândi şi de a acţiona, ne aminteşte de teoriile şi
crimele eugenetice. Teoria eugenetică a fost asociată, în secolul XX, nazismului. Ea
a apărut, la sfârşitul secolului al XIX-lea, în mediile anglo-saxone. Amintirea
marilor crime săvârşite de adepţii rasismului nazist nu-i împiedică pe mulţi oameni
de ştiinţă ca să se lase animaţi de ideile ce renasc sub alte forme. Linia rasistă a fost
părăsită, adoptându-se alte direcţii, care pornesc mai ales de la condiţionări
socio-economice. În această categorie intră teoriile negativiste care implică selecţia
fetală şi selecţia genotipică. Embrionul, purtător de handicap, anomalie depistată
prin analiza genotipului, este eliminat. Un asemenea diagnostic prenatal sfârşeşte cu
avort.
Există apoi cazuri când conceperea şi evoluţia embrionilor este dirijată după
anumite criterii: conformaţie fizică, sănătate, inteligenţă etc. Mai întâi sunt alese
celulele germinale, urmează fecundaţia in vitro, iar dezvoltarea ulterioară a zigotului
se va face în uterul unei mame, purtătoare şi ea de calităţi. O soluţie, oarecum
acceptată de bioeticieni şi oamenii de ştiinţă, este metoda genoterapiei, care
presupune intervenţia omului doar în momentul concepţiei, când practică un transfer
de gene.
Tehnicile ingineriei genetice permit intervenţia asupra patrimoniului genetic al
embrionului, coordonând geneza şi dezvoltarea sa. Sunt modificate secvenţe din