O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

102
embrioni clonaţi), precum şi orice acţiune care duce la distrugerea vieţii umane în
momentul concepţiei. 18
2.3 Biserica Română Unită cu Roma
Lucian, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma,
Greco-Catolică, 19 consideră că „liberalizarea avortului a dus la practicarea acestuia
fără discernământ, la libertinaj şi concubinaj cu consecinţe a unor sarcini nedorite
eliminate prin avort“, iar „practica nesăbuită a avorturilor creşte şi numărul femeilor
care ajung să-şi dorească copilul, dar nu mai pot, din cauză că organismul le este
slăbit.” Biserica Greco-Catolică “nu a fost niciodată de acord cu practicarea
avortului, acesta fiind considerat crimă. Decalogul, care constituie şi un îndrumar de
vieţuire creştinească, spune, în Porunca a V-a, «Să nu ucizi». În acest context,
considerăm că această «liberalizare» constituie de fapt o înrobire a persoanei umane
preocupărilor exagerate faţă de sexualitate şi degradarea prin crimă”.
În legătură cu contracepţia: “Excluzând cazurile medicale riguros diagnosticate
(în care administrarea unor produse înrudite celor contraceptive se face pentru
stabilizarea fiziologiei ciclului biologic şi care pot avea ca dublu efect, în perioada
tratamentului, excluderea conceperii), nu împărtăşim nici practica şi nici politica
instituţiilor care promovează aceste practici. Tratamentele amintite sunt
recomandate; ele ţin şi de concepţia etică a medicului curant.” 20
2.4 Cultul creştin Biserica Evanghelică Română
Cultul creştin Biserica Evanghelică Română şi-a formulat răspunsurile, la
aceste probleme de ordin moral, pornind de la textul biblic. Petre Miu, preşedintele
cultului, 21 considera că, prin fiecare avort, „este omorâtă o viaţă deja începută” şi
apreciază că statul român, acceptând legea avortului liber, „îi exclude pe cei slabi
(fiinţe vii, copii lipsiţi de apărare) şi se face garantul celor puternici”, comiţând un
grav abuz de putere. „Soluţia în faţa sărăciei nu stă în suprimarea săracului (născut
sau nenăscut), adică a copilului”, ci în stăruinţa de a-i crea acestuia „condiţiile cele
mai bune de viaţă”. Avortul, permiţând suprimarea vieţii umane într-o anumită fază
a ei, conduce la eutanasie.
Programele de planning familial omit să informeze femeile despre consecinţele
contracepţiei abortive. „Singura metodă de contracepţie admisă de Biblie este cea
naturală, reprezentată de abstinenţă pentru o perioadă de timp”.
18
A Way of Life, p. 43
19
Scrisoare trimisă autorilor, 9 septembrie 2002
20
Ibidem
21
Scrisoare adresată autorilor, 2 august 2002