O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

109
Toate acestea au avut efecte directe asupra măririi ratelor de îmbolnăvire cu BTS.
Incidenţa acestor boli „a crescut atât calitativ, cât şi cantitativ”.5
Legile privind liberalizarea avorturilor vor duce la exterminarea legală a altor
fiinţe umane şi vor însemna încă un pas spre decăderea valorilor morale din lumea
contemporană.
1.2 Problema avorturilor clandestine
Cei care susţin liberalizarea avorturilor consideră că aceasta este singura cale de
a lupta împotriva avorturilor clandestine. Se adoptă, în subsidiar, soluţia „răului
minim“. La vedere, se discută nu despre legalitatea avortului, ci de necesitatea de a
găsi legislaţia prin care să se controleze avortul clandestin, care implică costuri mari
financiare şi pericole numeroase pentru sănătatea femeii.
Multe organizaţii pro-avort pun în circulaţie pe piaţă multe statistici „retuşate“,
urmărind amplificarea dramei avortului clandestin. În anii ’60-’70, a fost configurat
un asemenea tablou derutant. Astăzi se ştie că, în acei ani, numărul avorturilor
clandestine a fost exagerat. În Anglia, s-a vorbit, la începutul anilor ’60, de 100.000
sau chiar 250.000 de avorturi clandestine pe an. În realitate, cum arată investigaţiile
făcute ulterior, numărul acestor cazuri a fost estimat la 25.000. În Franţa, în 1971,
s-a discutat mult pe marginea unui milion de avorturi clandestine pe an. Instituţiile
specializate (INED, de exemplu) au susţinut în mod oficial valoarea de 250.000.
Ulterior, această cifră a coborât la 65.000, valoare recunoscută unanim. În
Parlamentul italian s-a vorbit, urmând aceleaşi manipulări, de unul sau chiar două
milioane de cazuri pe an. Verificările nu au arătat mai mult de 200-250.000. În
Statele Unite, organizaţiile pro-avort au susţinut că, anual, între 5.000 şi 10.000 de
femei mor din cauza avortului clandestin. Pentru anul 1972, statisticile OMS arătau
70 de decese la această categorie.
Prin astfel de joc al statisticilor, legislaţia permisivă la avort s-a extins în lume.
Conform datelor Diviziei de Populaţie a Secretariatului Naţiunilor Unite, în 1999,
existau 193 de ţări care adoptaseră asemenea soluţii. Dintre acestea, 189 permiteau
avortul mai ales pentru a salva viaţa mamei. Un număr de 122 de ţări, reprezentând
63% din populaţia lumii, a acceptat avortul ca o soluţie pentru sănătatea fizică a
mamei, iar alte 120 de ţări, pentru sănătatea mentală. Un număr de 83 de ţări (43%)
a luat în calcul cazurile de viol şi de incest. În timp ce 70 de ţări (39%) au considerat
că anomaliile fătului impun suprimarea lui. Avortul din motive sociale şi economice
a fost acceptat în 63 de ţări (33%), iar avortul la cerere, în 52 de ţări (27%).6
5 LifeSite, 31 martie 2003
6 A Way of Life, p. 84