O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita
O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita
O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Clonarea („klon”, în greacă, înseamnă „germen”, „vlăstar”, „rămurică”,<br />
„crenguţă”) este definită ca o metodă prin care se produc clone, adică organisme,<br />
celule sau molecule identice. Există o clonare naturală, când, pornind de la acelaşi<br />
zigot, apar gemenii. În antichitate, a fost cunoscută clonarea la plante (viţa-de-vie,<br />
pomii fructiferi), care se pot înmulţi astfel, cu păstrarea caracteristicilor genetice.<br />
Cultivate in vitro, celulele vegetale, cât şi cele animale, pot evolua în clone. După<br />
di<strong>viziune</strong>, rezultă doi embrioni identici din punct de vedere genetic. Cele două<br />
organisme au acelaşi patrimoniu genetic, dar au organisme proprii. Pornind de la<br />
modelul natural, a fost perfectată o tehnică, ce constă în separaţia blastomerilor,<br />
când embrionii au 60-80 de celule, după 6-7 zile de la concepere. Metoda a fost pusă<br />
în practică în Franţa, în 1982.32 Prin această tehnică, care se desfăşoară, în<br />
principiu, ca şi reproducerea sexuată din natură, se obţin cupluri de gemeni identici<br />
genetic.<br />
Cea mai frecventă metodă constă în obţinerea unei clone, prin transplant de<br />
nuclei în ovule. Încă din 1955, când s-au făcut primele experienţe pe broască, s-a<br />
observat că transferul de nucleu trebuie realizat în faza când celulele au totipotenţă,<br />
adică au capacitatea de a regenera. Celula este denucleată şi, în citoplasma ei, se<br />
introduce nucleul unei celule adulte. Zigotul va moşteni întreg patrimoniul genetic al<br />
donatorului. Organismul rezultat nu mai păstrează nimic de la cele de la care au<br />
provenit gameţii.<br />
Primul mamifer clonat cu succes, din celulele unui animal adult, s-a născut la 5<br />
iulie 1996. <strong>Pro</strong>fesorul Ian Wilmut, de la Institutul Roslin din Edinburgh, a transferat<br />
nuclee, provenite din glanda mamară a unei oi mature, în ovulele unei oi din altă<br />
rasă. Din 277 de transferuri s-au obţinut 29 de embrioni, care au ajuns în faza de<br />
blastocist. După 148 de zile, din singurul embrion, care a supravieţuit după<br />
implantare, s-a născut oaia Dolly. Această realizare a fost capitală pentru evoluţia<br />
acestor experimente, pentru că nu s-au mai folosit nuclee de embrioni, ci celule de la<br />
un organism adult. După naşterea oiţei Dolly, cercetarea în domeniul clonării a<br />
evoluat mult. În 1998, s-a anunţat naşterea a două vaci şi obţinerea a 20 de cópii de<br />
şoareci.<br />
În România, au fost făcute cu succes experienţe de clonare a animalelor<br />
domestice, pe baza nucleelor din celule embrionare de la taurine, la Universitatea de<br />
Ştiinţe agricole din Timişoara, iar de la ovine, la Staţiunea de Creştere şi Ameliorare<br />
a Ovinelor de la Pallas-Constanţa.33<br />
3.1 Clonarea umană<br />
Tehnica transferului nuclear a fost aplicată, până la urmă, şi fiinţelor umane.<br />
Primele informaţii despre rezultate ale cercetării în acest domeniu au apărut în 1993,<br />
32 Ibidem, p. 346<br />
33 Ibidem, p. 346<br />
85