O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

113
se transmite ereditar sau care determină malformaţii congenitale, când femeia
însărcinată prezenta invalidităţi grave fizice, psihice sau senzoriale, când femeia a
crescut 4 copii pe care îi avea în îngrijire şi când sarcina era urmarea unui viol sau a
unui incest.
Primul decret din seria celor antiavort a fost uşor modificat în 1973 (Decretul
53). În 1974 (prin „Instrucţiunile pentru aplicarea Decretului 770/1966 pentru
reglementarea cursului sarcinii”), au fost adăugate vechiului act normativ (1966)
încă 25 de articole. În 1985, a fost operată ultima schimbare (Decretul 111).15
Schimbările politice bruşte de la sfârşitul anului 1989, au avut ca efect imediat,
sub imperativul libertăţii individuale, revenirea la legislaţia permisivă. În favoarea
acestei măsuri proavort au cântărit mult insuccesele politicilor demografice
anterioare. Nu s-a putut ţine seama de faptul că schimbările legislative, făcute în
perioada 1966-1989, au avut doar un caracter propagandist.
Atitudinea statului comunist, de a urmări şi controla societatea la toate nivelele,
a conferit o notă politică, la nivelul imaginii publice, şi legislaţiei antiavort.
Intervenţiile statului comunist la nivelul familiei nu au fost dublate de măsuri sociale
şi economice. În acelaşi timp, ideologia materialismului istoric a subminat valorile
tradiţiei, clădite pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Statutul persoanei umane a fost
grav afectat, în comunism, omului fiindu-i rezervat doar rolul de simplu individ al
unei mase de manevră.
Decretul - Lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 a reintrodus avortul la cerere, în
primele trei luni de sarcină. Această lege, impusă mai mult politic, asigură în
continuare cadrul legislativ al acestui domeniu. Avortul tardiv, după trei luni, poate
fi efectuat atunci când apare „starea de necesitate“ sau când unul dintre părinţi suferă
de o boală gravă, care se transmite ereditar sau poate conduce la malformaţii
congenitale grave. Decretul prevede şi două excepţii, incestul şi violul.
Aceste norme se regăsesc şi în Codul Penal, refăcut în 1996. Avortul poate fi
practicat şi în cazul sarcinii de peste 12 săptămâni, caz în care „întreruperea cursului
sarcinii e necesară pentru a salva viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a femeii
însărcinate de la un pericol grav şi iminent, care nu poate fi înlăturat altfel” şi
„întreruperea cursului sarcinii se impune din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor
legale”.
Autorităţile recunosc că nu pot ţine sub control avortul. Practica avortului ilegal
– argumentul de bază al susţinătorilor avortului - continuă, realitate confirmată de
rata înaltă a mortalităţii materne prin avort. Numărul avorturilor se menţine la un
nivel foarte ridicat (1156,5 cazuri la mia de naşteri vii) fiind, conform OMS, de
254.855 de avorturi (2001).16 Sporul natural negativ se amplifică. În ultimii zece
ani, populaţia României a scăzut cu 1,1 milioane de locuitori, ajungând la nivelul
15 Kligman, Gail, Politica duplicităţii, Bucureşti, Humanitas, 2000, p. 61-79
16 Site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: http://www.hfa.db.who.dk