O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

137
familie, ar trebui intensificate relaţiile de bună vecinătate şi amplificată viaţa
societăţilor locale. De asemenea, se simte nevoia pregătirii tinerilor pentru viaţa de
familie, printr-o consiliere premaritală. Multe căsătorii din România se desfac din
cauza şocurilor culturale dintre soţi. Autorităţile trebuie să-şi intensifice sprijinul
acordat familiilor aflate în situaţii conflictuale, iar soţii trebuie să cunoască mai bine
consecinţele divorţului.
5. Sărăcia
România îndeplineşte toate condiţiile de a fi considerată o ţară săracă. Există
destule blocaje, mai ales la nivelul economiei, care-i pun pe oameni în
imposibilitatea de a-şi produce veniturile necesare unui trai decent. În ansamblul
economiei, care este lipsită de performanţe, se manifestă mari dezechilibre pe piaţa
internă, iar previziunile în privinţa evoluţiei şomajului sunt tot mai sumbre. Oamenii
par deja a fi adaptaţi unei stări cronice de sărăcie, care presupune un stil de viaţă
neadaptat la condiţiile moderne de viaţă şi muncă. Mulţi oameni, aflaţi în asemenea
imposibilităţi, devin dependenţi de alcool, iar în rândul tinerilor consumul de droguri
ia amploare. Din punct de vedere profesional, oamenii au o calificare redusă, iar
pentru tinerii calificaţi piaţa muncii nu oferă mari oportunităţi.26 Sărăcia a generat
unele stări specifice, de ordin psihologic. Oamenii manifestă un profund sentiment
de demoralizare şi resemnare, lipsă de speranţă, lipsă de capacităţi şi lipsă de voinţă
de a ieşi din această situaţie. În faţa unor asemenea situaţii, omul trebuie să
dovedească o mai mare tărie morală. El trebuie să-şi asume sau să-şi recapete
viziunea creştină asupra vieţii.
În ţările occidentale, sărăcia afectează un segment restrâns din populaţie, însă,
în România, gradul ridicat de sărăcie tinde să se generalizeze sub toate aspectele. În
Raportul Băncii Mondiale din 1994, un procent de 22% din populaţie se afla în
această stare. În anul 2000, după Barometrul de opinie publică al Fundaţiei pentru o
Societate Deschisă (mai 2000), 41% dintre oameni susţineau că „veniturile nu le
ajung nici pentru strictul necesar”.
Acest fenomen a evoluat în două valuri. O primă etapă a început în 1991 şi s-a
încheiat în 1993, iar a doua s-a produs în perioada 1997-1999. Atunci au fost atinse
cele mai ridicate rate ale sărăciei. După datele oferite de unele instituţii
internaţionale, cum sunt Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD),
UNESCO sau UNICEF, toate grupurile sociale sunt afectate de lipsuri materiale.
Familiile şi-au împuţinat resursele mai ales când membrii ei şi-au pierdut locurile de
muncă sau când au fost lipsiţi de locuinţă. În aceeaşi situaţie, au ajuns şi cei cu boli
cronice şi dependenţii de alcool şi droguri. Banii s-au redus în cazurile în care au
fost făcute cheltuieli mari cu medicamentele şi în cazurile de divorţ sau de părăsire a
familiei.
26 Zamfir, Cătălin (coord.), Dimensiuni ale sărăciei, Bucureşti, Editura Expert, 1995