O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

concludente în organismul mamei. În felul acesta, el declanşează producerea unor
hormoni în organismul matern, oprind menstruaţia.
În structura embrionului, celulele intră într-un proces rapid de diferenţiere.
Unele migrează, altele îşi schimbă poziţia, iar cele mai multe se dispun pe straturi
din ce în ce mai distincte. La sfârşitul săptămânii a treia se definitivează al treilea
strat. Din aceste straturi, vor „înmuguri” aproape toate organele vitale.
Copilul nenăscut are cel mai rapid ritm de creştere din evoluţia omului. Pornind
de la zigot, care are un diametru de aproape 0,2 mm, la 21 de zile, embrionul atinge
o lungime de 2 mm şi o greutate de 1 gr. După 28 de zile, zilnic, se va lungi cu 1
mm. De altfel, medicii pot stabili mărimea sarcinii după lungimea embrionului,
astfel: 4 mm – 4 săptămâni, 8 mm – 5 săptămâni, 14 mm – 6 săptămâni, 20 mm – 7
săptămâni, 30 mm – 8 săptămâni. Ritmul creşterii se va domoli, începând cu
săptămâna a 9-a, când embriologii consideră că organismul fiinţei nenăscute trece
într-o fază nouă de dezvoltare, când aproape toate organele s-au diferenţiat. În
literatura de specialitate, el este botezat „făt”, iar vârsta îi va fi cuantificată în
săptămâni. După prima lună de la naştere, până la doi ani, aceasta se va calcula în
luni.
Săptămâna a treia. Se conturează tubul neural. La sfârşitul acestei săptămâni,
embrionul are o lungime de aproape 2 mm şi o lăţime de 4 mm. I se profilează
reţeaua vasculară şi au loc primele schimburi între sângele embrionului şi cel
matern. Începe deci formarea şirei spinării şi a canalului vertebral, constituite din
circa 5-6 vertebre.
Săptămâna a patra. Embrionul capătă formă de arc. Capul, cu mugurii feţei,
se distinge net de restul corpului. William Liley observa chiar: „La 30 de zile sau la
2 săptămâni după ce mamei nu i-a venit ciclul, copilul are un creier uman, care
seamănă cu cel al adultului. Mai are ochi, urechi, gură, rinichi, ficat şi, bineînţeles,
un cordon ombilical şi o inimă care pompează sângele.” 9 În structura embrionului se
disting, ca nişte dunguliţe, oasele, în special vertebrele şi coastele. Înainte ca mama
să ştie că este însărcinată, inima copilului începe să bată, pompând cantităţi din ce în
ce mai mari de sânge în sistemul circulator. Placenta, ca o adevărată barieră, opreşte
sângele mamei, dar permite hranei şi oxigenului să treacă în embrion. Tot la această
vârstă încep să se vadă mugurii membrelor, braţe şi picioare.
Săptămâna a cincea. Se accentuează desenul feţei, la nivelul căreia se situează
cavităţile gurii şi nasului. Ochii se închid la culoare, iar urechile se detaşează ca
două virgule. I se dezvoltă, de asemenea, toracele şi abdomenul, iar la extremităţile
mâinilor şi picioarelor se conturează degetele. Încep să se distingă câteva organe
interne, intestinele, pancreasul şi ficatul, care, până la sfârşitul săptămânii a 8-a, vor
căpăta forme definitive.
Săptămâna a şasea. Embrionul se află într-o poziţie ghemuită, cu capul aplecat
spre picioare. I se accentuează conturul gurii, i se schiţează desenul nărilor, apar
9 Apud A Way of Life, p.4
19