O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

151
cazului, care diferă de la o pacientă la alta, în primul rând în funcţie de numărul de
avorturi suferite în timp.39
Decizia asupra avortului ţine în mare măsură de starea de şoc, de suferinţa
personală în care se află o femeie ajunsă în faţa medicului ginecolog-obstetrician.
Nu toate pacientele vor acţiona în acelaşi mod, chiar în circumstanţe similare.40
Aflate în stare de şoc, femeile îşi pot da consimţământul asupra avortului, fără
să fie informate. De aceea trebuie să se acorde un timp de gândire unei asemenea
paciente, necesar adaptării la situaţia ei şi asumării informaţiilor furnizate de
medic.41 În faţa deciziei de a avorta femeile cad pradă unei stări de criză, ceea ce
diminuează capacităţile cognitive şi psihice, necesare aprecierii informaţiilor şi
găsirii soluţiilor optime.42
Procedura de avort trebuie să cuprindă o minimă familiarizare cu problematica
avortului, pornind de la argumentul că, în această situaţie, este implicată cel puţin o
a doua fiinţă umană, fătul. Medicii trebuie să fie conştienţi că, frustrând pacientele
de o asemenea consiliere, îşi asumă o decizie morală, care poate avea consecinţe
nefaste şi asupra lor.
Specialiştii americani consideră că sunt necesare câteva cunoştinţe de bază,
astfel încât o femeie să-şi asume în mod responsabil decizia unui avort. De aceea
consilierea trebuie să cuprindă, mai întâi, definirea avortului, prezentarea tipurilor de
proceduri şi expunerea la riscuri şi sechele post-avort. Este necesară, de asemenea,
prezentarea tuturor alternativelor la problemele sarcinii, care sunt avortul, adopţia
sau, în unele cazuri, mariajul.
În general, informaţiile despre sexualitate şi contracepţie, în România, circulă în
mod trunchiat, având în vedere că sursele lor cele mai active, presa şi comunitatea
restrânsă, sunt neadecvate. Un caz aparte îl constituie adolescentele, pentru care
avortul implică costuri, la nivelul sănătăţii fizice şi psihice, mult mai mari, decât
dacă ar înfrunta presiunile societăţii, hotărând să nască şi să păstreze copilul.
Un capitol important al consilierii ar putea să îl constituie furnizarea de
informaţii despre sprijinul comunităţii acordat femeilor cu copii.43 Factorii de
natură religioasă sau cunoştinţele despre sistemele de valori ale altor culturi şi religii
pot avea o influenţă ridicată în luarea deciziilor, atunci când femeile oscilează între
avort şi păstrarea sarcinii.44
39 Stössel, Pius, Myriam, de ce plângi? Sau trauma avortului, Timişoara, Fundaţia Pro Vita Medica,
1998, p. 126-133
40 Current Opinions of the Council on Ethical and Judicial Affairs of the American Medical Association,
în “Informed Consent”, 1988
41 Hardison, Joseph E, Uninformed Consent and Terms Without Definitions, în “American Journal of
Medicine”, iunie 1983, p. 932-933
42 Riggs, Virginia P, Regulating Abortion Services, în “New England Journal of Medicine”, 7 februarie
1980, p. 350
43 Kahn-Edrington M, Abortion Counseling, în “The Counseling Psychologist” nr. 8(1), 1979, p. 37-38
44 M Swiger et al., Interview Follow-up of Abortion Applicant Dropouts, în “Social Psychiatry”, nr.11,
1976, p. 135-143