O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

16
Şi naşterea pune în evidenţă relaţia aparte dintre mamă şi copil. Când copilul
abia poate respira şi plânge, ar muri, dacă nu ar exista cineva, care să-i ofere
sprijinul necesar. Mama reprezintă într-adevăr suportul fundamental, care asigură
viaţa copilului în timpul sarcinii şi după naştere. Dar toţi cei care îl îngrijesc după
naştere se află în acest rol, cel de a-i asigura o protecţie vitală, ceea ce nu înseamnă
că importanţa ajutorului lor ar anula personalitatea copilului, născut sau nenăscut.
Dreptul la viaţă al copilului nenăscut trebuie să prevaleze asupra dorinţelor
celor care vor să-l distrugă, indiferent de motivele acestor dorinţe.
1.4 Embrionul, înainte de nidare
Primul fragment din evoluţia omului a rămas aproape necunoscut. Dacă
perioada de dinainte de naştere ar fi bine cunoscută, cu datele pe care ni le oferă
geneticienii, embriologii şi medicii ginecologi, acest timp ar fi comparabil cu cel al
marilor evenimente ce urmează după naşterea omului.
Este greu să ne închipuim, cu deprinderile culturale de astăzi, corpul uman
alcătuit dintr-o mulţime redusă de celule. Istoria fiecărui om începe în momentul în
care două celule, care conţin câte un nucleu şi care au câte un număr egal de
cromozomi (23), vor fuziona. Spermatozoidul şi ovulul, cele două celule
embrionare, se unesc într-o singură celulă, în timpul concepţiei. Viaţa umană începe
în momentul în care celula de la tată fecundează ovulul mamei. Ovulul, cea mai
mare celulă din corpul femeii, când se află la maturitate, întâlneşte spermatozoidul,
cea mai mică celulă din organismul bărbatului, în trompa uterină. Secretat în
perioada ovulaţiei de glandele feminine, ovulul este împins spre trompa uterină,
unde se va menţine în stare activă timp de 24 de ore. Spermatozoizii, ca să ajungă în
acest loc, au de străbătut colul uterin, îngroşat de un mucus consistent. În perioada
fertilă, acest strat se subţiază, ca să uşureze urcuşul minusculilor spermatozoizi.
Mişcările contractile, ca ale unei pompe peristaltice, determină accelerarea
deplasării, astfel că, în câteva zeci de minute, câteva sute de spermatozoizi (în
medie, 200-300) ajung la locul de întâlnire. O singură celulă bărbătească va sparge
membrana ovulului matur. În puţine cazuri, pătrund doi spermatozoizi în citoplasmă
(mediul lichid, în care înoată nucleul feminin).
Imediat după acest eveniment al conceperii propriu-zise, învelişul oului se
întăreşte brusc, proces determinat de alte enzime, puse la dispoziţie de intrus.
Schimbările din citoplasmă declanşează unirea celor două nuclee într-unul singur, cu
un număr dublu de cromozomi, ajungându-se la cantitatea normală de ADN (46 de
cromozomi), în următoarele 12 ore. Ca într-un calculator redus la scara micronilor,
începe desfăşurarea programului de stabilire a sexului genetic şi a caracterelor
ereditare.
Spermatozoizii din sperma pompată în trompa uterină au la dispoziţie aproape 7
ore ca să erodeze, cu ajutorul enzimelor, peretele extern al ovulului. Cel care a
pătruns îşi pierde coada şi îi creşte rapid capul. Zigotul, celula-ou, mai mică decât un