O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

82
pentru a forma cele două organisme distincte.22 Această teză nesocoteşte faptul că
embrionul uman, atât înainte, cât şi după a 14-a zi, se află pe parcursul desfăşurării
unui proces continuu, propriu unei persoane umane.
Criteriile Comisiei Warnock, după cum se vede, au fost stabilite în mod arbitrar.
Inconsecvenţele Raportului final reies chiar din textul său: „O dată ce procesul a
început, nu există nici o parte a sa care să fie mai importantă decât alta. Toate fac
parte dintr-un proces continuu... Astfel, din punct de vedere biologic, nu există nici o
singură fază identificată în dezvoltarea embrionului, după care embrionii concepuţi
în eprubetă nu pot fi ţinuţi în viaţă. Cu toate acestea, am căzut de acord că aceasta ar
putea fi o zonă în care poate fi luată o decizie clară, pentru a risipi neliniştea
publică.”23 Teza de bază a Raportului Warnock se regăseşte în legislaţia în acest
domeniu, care s-a elaborate, după aceea, în toate ţările occidentale. Un exemplu
evident îl constituie Legea privind embriologia şi fertilizarea umană (1990) din
Marea Britanie. În comparaţie cu legile similare din Franţa şi Suedia, cea din Marea
Britanie are cele mai puţine restricţii. Există şi ţări care nu au o legislaţie în
domeniu, fapt echivalat cu cel al unei legislaţii permisive.24 Nici în România nu a
fost elaborat cadrul legislativ, deşi activitatea de fertilizare artificială, activitate care
poate fi inclusă, la limită, în vastul domeniu al investigaţiilor pe embrionul uman, a
început din 1995.
Curentul de opinie care susţine cercetarea pe embrioni este atât de puternic încât
a luat în valul său şi mulţi reprezentanţi ai bisericilor. Dr. John Habgood,
Arhiepiscop de York, susţine un punct de vedere, care este în dezacord atât cu
biologia, cât şi cu cristologia tradiţională.25
În tradiţia ebraică, fiinţa concepută este considerată „simplă apă”, până în a 40-a
zi. Eliminarea embrionului, până în acest moment, nu echivalează cu un avort. Acest
principiu stă la baza dreptului ebraic rabinic. Este pedepsită doar persoana care
suprimă viaţa unui embrion, după a 40-a zi. Experimentele pe embrioni nu sunt
interzise nici în tradiţia valdeză, unde s-a impus această viziune, pornind de la
beneficiile şi avantajele care ar rezulta din urma experimentelor.
Marea majoritate a bisericilor creştine a considerat totdeauna că fiinţa umană îşi
începe viaţa în momentul conceperii ei. În felul acesta, embrionul are statut de
persoană umană, cu toate drepturile care derivă de aici. Acest respect absolut pentru
embrionul uman se regăseşte în ideile documentului „Instrucţiuni privind respectul
vieţii umane nenăscute şi demnitatea procreaţiei”, emis de Congregaţia pentru
Doctrina Credinţei26 a Bisericii Catolice. Fertilizarea in vitro, având drept scop unic
cel al experimentării, încalcă, în această viziune, principiile fundamentale ale
moralei creştine. În acelaşi fel este înţeleasă şi distrugerea embrionilor
22 Părintele Juvenalie, op.cit., p.242
23 Apud A Way of Life, p. 21
24 Părintele Juvenalie op.cit, p.287
25 A Way of Life, p. 21
26 Părintele Juvenalie, op.cit., p. 287