O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

apelează la aşa-numitele dilatatoare (cu bujii sau laminarii), fie medicamentele
(analogi de prostaglandine). 71 Aspirarea se face cu ajutorul unei canule, legate la o
pompă de vid. Pentru că trupul copilului nu poate fi scos întreg, acesta este făcut
bucăţi, pe care o pompă cu o forţă de 10 ori mai mare ca a unui aspirator casnic, le
aspiră. În final, după ce totul este scos afară prin mişcări mecanice violente, medicul
ginecolog face un control riguros, pentru a fi sigur că nu a mai rămas nimic înăuntru.
Chiuretajul final este obligatoriu, căci orice bucăţică de ţesut rămasă în uter ar putea
declanşa o infecţie. Embrionii de dimensiuni mici, aflaţi la o vârstă de câteva
săptămâni, pot fi aspiraţi printr-o canulă, al cărui diametru este de maximum 8 mm.
În acest caz, nu se mai face anestezie generală.
3.2 Dilataţia şi chiuretajul
Această tehnică nu mai este, în acest moment, una separată, fiind inclusă în
procedura dilataţiei şi evacuării. Dilataţia şi chiuretajul se foloseşte în cazul
sarcinilor timpurii, între 5 şi 12 săptămâni. Dilataţia colului uterin se face urmând
aceleaşi proceduri de mai sus, apoi se introduce o chiuretă-ferestrău, cu ajutorul
căreia medicul va tăia în bucăţi mici fătul. După ce scoate bucăţile, medicul
răzuieşte pereţii uterului, ca să desprindă placenta. Dacă operaţia nu este făcută cu
atenţie, dacă placenta nu este complet îndepărtată, pot apărea hemoragii abundente şi
infecţii. În cazul dilataţiei şi evacuării, ca instrument chirurgical de bază, se foloseşte
forcepsul. Folosirea lui este combinată cu aspiraţia, când sunt scoase afară, prin
aspirare, bucăţile din făt şi ţesut adiacent. În cazul unei sarcini avansate, când oasele
copilului au început să se calcifieze, operaţia presupune mari dureri. Medicul va
sfărâma cu forcepsul oasele şi craniul copilului. Metoda dilataţiei şi chiuretajului se
practică în cazul sarcinilor mari şi este combinată cu metoda dilataţiei şi evacuării.
Riscurile avortului pentru o femeie cresc foarte mult, o dată cu începerea celui
de-al doilea trimestru de sarcină. În aceste cazuri, intervenţiile se fac de către medici
experimentaţi, cu instrumente adecvate, numai în anumite spitale. De cele mai multe
ori, se apelează la metode speciale. În spitalele americane, pentru sarcinile tardive,
mai mari de 20 de săptămâni, în cazul aşa-numitului „avort prin naştere parţială”, se
foloseşte metoda dilataţiei şi extracţiei. De fapt, procedura este o naştere parţială. De
altfel, chiar în Statele Unite, foarte puţini medici au curajul să o facă. După ce colul
uterin a fost dilatat, fătul este tras cu violenţă afară. Cel mai adesea, extracţia se face
prinzând copiii de picioare. Când se extrage capul, operaţia implică o violenţă ieşită
din comun. Mai întâi, medicii aspiră creierul copilului cu tubul de absorbţie astfel
încât capul să-i fie scos mai uşor.
71 Niţescu, Vasile, Obstetrică şi ginecologie, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, pp.93-98
55