O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

149
parte a sarcinii, la rupturi premature ale membranelor, la poziţia anormală a
copilului, la feţi cu greutate mică şi la naşteri premature. Complicaţiile se amplifică
în cazul femeilor care au avut două sau mai multe avorturi.
Există o legătură strânsă între avort şi sarcina ectopică. Aceste sarcini apar
atunci când embrionii se implantează pe trompele uterine şi nu în uter. Hemoragiile
interne, determinate de ruperea trompei uterine, care nu suportă copilul, pot avea
consecinţe fatale.31 Sarcinile ectopice apar mai ales în cazul prezenţei cicatricelor
de pe trompe. Aceste cicatrice, cauzate de folosirea neadecvată a chiuretei,
împiedică zigotul „să se rostogolească“ din trompe în uter. Sterilitatea este
determinată, în multe cazuri, de cicatricile rezultate în urma tăieturilor chiuretei sau
a infecţiilor. Cele mai expuse la acest risc sunt femeile care au recurs la unul sau mai
multe avorturi. „Un studiu din 1981 arată că, printre femeile care au avut un avort
pentru prima dată, a existat o creştere a riscului de 500% în incidenţa sarcinilor
ectopice ulterioare. Un alt studiu a relevat faptul că riscul sarcinii ectopice a crescut
cu 30% după un avort, şi cu 160% după unul sau mai multe avorturi”.32 Tot în
Statele Unite, în 1997, 17,6% dintre decesele materne aveau drept cauză sarcina
extrauterină.
Studii efectuate în SUA, arată că, în ultimii 20 de ani, în urma liberalizării
avorturilor, incidenţa sarcinilor ectopice a crescut cu 600%.33 Frecvenţa acestei
afecţiuni variază între 0,58% - 1,3% din totalul naşterilor, în ultimii 20 de ani.34
Pe lângă avort, sarcina ectopică este determinată din ce în ce mai mult de
folosirea contraceptivelor estroprogestative şi progestative şi a dispozitivelor
intrauterine.35 DIU amplifică de 10 ori riscul sarcinii extrauterine la femeile cu
leziuni de salpingită latentă, iar contraceptivele hormonale modifică mişcările
peristaltice ale trompelor, „prin secreţiile steroidiene ovariene”.36
Avortul rămâne cea mai importantă cauză directă a mortalităţii materne în
România. Valorile rămân în continuare foarte mari, fapt care individualizează
România din acest punct de vedere ca un caz special în Europa. În anul 2000,
România se menţinea pe primul loc în ceea ce priveşte mortalitatea prin avort şi se
situa pe locul 5 la mortalitatea prin risc obstetrical, în spaţiul european. Numărul de
decese scăzuse, în 1999, la 38, de la 44. Acesta este cel mai mic indice cunoscut în
ultimii 20 de ani. Majoritatea femeilor decedate prin avort erau căsătorite (63,2%).
În 2000, în urma decesului a 38 de femei au rămas orfani de mamă 59 de copii.
Exceptând decesele prin sarcină extrauterină (6 cazuri), cauzele imediate ale morţii
31 Vârtej, Petrache, op.cit., p. 324
32 A Way of Life, p.93
33 Ibidem
34 Vârtej, Petrache, op.cit., p. 326
35 Ibidem, p. 327
36 Ibidem