O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

158
afacere fără risc de faliment. Un instinct uman fundamental, şi anume cel al
sexualităţii, este speculat şi comercializat”.73
Prof.dr. Justin Diaconu, medic la Spitalul Clinic de Dermatovenerologie „Prof.
Sarlat Longhin”, Bucureşti, după statisticile pe care le are, declară că, în 2001, au
existat 12.569 de cazuri de sifilis. La datele oficiale, ar mai trebui adăugate încă un
număr de 8.000 de persoane infestate, care nu au putut fi încă identificate.
„Răspândirea bolilor venerice şi a sifilisului este influenţată de fenomenul
prostituţiei şi de necunoaşterea riscurilor activităţii sexuale de către tineri”.74
Majoritatea prostituatelor, pe care le examinează, sunt bolnave de sifilis. La Centrul
Naţional de Dermato-Venerice, la categoria de vârstă 10-19 ani, au fost înregistrate
1696 de cazuri, fete şi băieţi.
Faţă de ţările din spaţiul fostei URSS, în România, conform asigurărilor date de
autorităţi, cazurile de sifilis congenital sunt ţinute sub control, femeile însărcinate
fiind monitorizate în perioada prenatală. O analiză a extinderii ratei la sifilis, în anii
1989-1999, cuprinsă în Studiul Sănătatea Reproducerii România 1999, a scos la
lumină câteva din cauzele majore ale propulsării fenomenului. Există o strânsă
legătură între creşterea numărului bolnavilor de sifilis şi intensificarea migraţiei
populaţiei. O influenţă deosebită, de asemenea, au avut-o schimbările
social-economice, care au dus la crearea diferenţelor mari între veniturile oamenilor.
Dezechilibrele au fost accentuate atât de amploarea răspândirii prostituţiei, cât şi de
comportamentul sexual ale tinerilor. În această perioadă, iniţiindu-se reformarea
sistemului de sănătate, s-a dovedit că infrastructura creată nu poate face faţă noilor
realităţi.
1.4.2 HIV/SIDA
Afecţiunea cunoscută sub numele de SIDA apare la majoritatea persoanelor
infectate cu virusul imunodeficienţei umane (human immunodeficiency virus –
HIV), virus care atacă în special limfocitele, celule implicate în apărarea corpului
contra infecţiilor. Virusul poate sta în stare de latenţă o perioadă variabilă de timp,
fără să producă simptomele îmbolnăvirii. După cercetările actuale, la aproximativ
jumătate din persoanele cu acest virus, boala a apărut în primii 10 ani după infecţie.
Virusul se stabileşte în mai multe tipuri de celule şi în fluidele organismului.
Transmiterea lui are loc prin expunere directă la sânge infectat sau prin activitate
sexuală.
Pe plan mondial, boala a apărut la începutul anilor ’80. În 1981, au fost
raportate 200.000 de cazuri, în 152 de ţări, iar până în 1989, au fost înregistrate 33,6
milioane de cazuri. Numai în 1989 au fost consemnate 5,6 milioane de îmbolnăviri
la nivel mondial, ceea ce înseamnă că în fiecare zi au apărut 15.000 de noi infecţii,
73 Ibidem
74 Ibidem