O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

124
în mediul familial. Copiii nu pot fi daţi în grija altcuiva, decât dacă acest lucru nu
poate fi evitat”. Profesorul britanic a mai semnalat faptul că legislaţia românească
continuă să fie deficitară la acest capitol. Într-un articol amplu, publicat în ziarul
britanic „Financial Times”, în octombrie 2003, se precizează că, în România, există
în continuare un sistem corupt de adopţie a copiilor instituţionalizaţi.19 Phelim
McAleer, corespondentul acestei publicaţii la Bucureşti, care redactează o carte
despre adopţiile ilegale, susţine că funcţionează „o piaţă comercială”, specializată în
vânzarea copiilor.
În octombrie 2001, printr-o ordonanţă de urgenţă, guvernul a stopat adopţiile
internaţionale, arătând că, la acea dată, acestea „se transformase într-o piaţă
internaţională prin Internet de aproape 100 de milioane de dolari”. Secretarul de stat,
responsabil de această problemă, Şerban Mihăilescu, a precizat că, „în principiu,
existau 20 de copii pentru fiecare cerere, făcându-se un fel de licitaţie”.20
Moratoriul a fost valabil mai întâi până la 8 octombrie 2002, după care a fost
prelungit până în momentul în care Parlamentul va adopta un pachet de legi, care să
asigur protecţia copilului.
5. Degradarea stării de sănătate
La sfârşitul anilor ’50, pentru prima dată în istoria României, a fost creat un
sistem naţional de sănătate. Sistemul, la toate nivelurile sale (al familiei, al femeii, al
nou-născutului etc.), a fost creat pornind de la principiul planificării socialiste.
Totuşi, în anii care au urmat, au fost înregistrate rezultate incontestabile. Oamenii au
devenit mai atenţi la problemele sănătăţii iar, pe calea educaţiei sexuale, la cele ale
procreaţiei.
Toate aceste progrese, pe termen lung, nu şi-au făcut efectele. Ele au fost
anihilate de deteriorarea condiţiilor de viaţă, la sfârşitul anilor ’80, când au fost
aplicate politici agresive de austeritate. Statul, decis să achite datoria externă printr-o
creştere excesivă a exportului, a raţionalizat alimentele de bază şi a limitat furnizarea
căldurii şi a electricităţii. Specialiştii în demografie, chiar cei ai regimului, au
observat o legătură strânsă între vremurile austere şi scăderea numărului naşterilor.
În acelaşi timp a continuat degradarea morală a familiei, fapt care a diminuat
importanţa copiilor în societate. În aceeaşi perioadă s-a intensificat politizarea
practicilor medicale. Colaborarea dintre medicină şi politică a urmat raţionamente
determinist-ştiinţifice ale ideologiei. Bolile au constituit o modalitate de exercitare a
intervenţiei statului, care încerca să controleze tot mai mult societatea. Politizarea
activităţilor medicale a condus şi la diminuarea calităţii acestor sarcini.
19 Ziarul „Cotidianul”, 21 octombrie 2003
20 Ziarul „Ziua”, 17 aprilie 2003