O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

1. FERTILIZAREA ARTIFICIALĂ
Capitolul IV
73
Fertilizarea, în termeni medicali, reprezintă actul prin care este adusă pe lume o
nouă fiinţă. Folosirea acestui termen, în cazul omului, este incorectă. În actul uman,
în prezenţa soţilor, se află Creatorul însuşi. De aceea, termenul potrivit ar fi
procreare. Când doi soţi suferă de sterilitate, ei au o cale consacrată de a-şi aduce în
preajma lor un copil. Pot apela la adopţie şi în felul acesta au şansa de a-şi împlini
vocaţia lor de părinţi. Ştiinţa modernă a venit însă cu o noutate pentru a-l face pe om
să treacă peste acest obstacol, propunând soluţia fecundării artificiale. Actul
presupune însă mari probleme de natură morală. El ar putea fi înţeles mai degrabă ca
un tratament în cazul fertilităţii, argument foarte des invocat de cei care-l pun în
aplicare. În acest caz, intervine o a treia persoană, care este medicul terapeut şi care
are un rol foarte important din punct de vedere al aplicării tehnicilor medicale.
Pornind numai de la acest amănunt, putem conchide că procreaţia medicală asistată
rămâne un act substitutiv manipulator. Tehnologiile moderne, pe care se sprijină şi
fertilizarea artificială în ansamblu, îl împing pe om să depăşească ordinea naturală.
Tehnicile de fecundare artificială sunt folosite atunci când tratamentele
obişnuite, hormonale, medicamentoase sau chirurgicale nu dau nici un rezultat. În
general, comunitatea ştiinţifică mondială îşi propune să nu depăşească anumite
limite. Naşterea unui om constituie un eveniment unic şi ireparabil. De aceea el
trebuie să aibă loc în mod uman. Biotehnologiile de ultimă generaţie, specifice
ingineriei genetice, depăşind limitele, transformă actul de procreare într-unul de
fabricare. În asemenea condiţii, un copil apare pe lume după un program prestabilit,
ceea ce arată că omul trăieşte sub imperativele multor riscuri. Şi viaţa o înţelege ca
pe un risc şi atunci recurge la avort. În alte condiţii, dorindu-şi o sarcină cu orice
preţ, intervine cu un tratament medical. Apelând la inovaţiile ingineriei genetice,
reiese că omul, cucerit total de înclinaţii egocentriste, vrea să-şi fabrice copii la
“comandă”, după propriile sale reţete. Aceste înclinaţii îl conduc la acte imorale,
care aduc atingere demnităţii persoanei umane. Curentul opiniilor scientiste, care
atentează la fundamentele umane, devine tot mai puternic. Mulţi reprezentanţi ai
comunităţii ştiinţifice internaţionale, dându-şi seama că au fost depăşite anumite
frontiere, cer intervenţia statului. Este încurajator faptul că peste tot în lume
comunităţile creştine şi societăţile inspirate de mesajul creştin activează pentru
orientări favorabile vieţii şi demnităţii persoanei umane.
Literatura de specialitate arată că există mai multe metode de fertilizare
artificială. Diferenţele sunt date atât de numărul persoanelor implicate în realizarea
acestor tehnici, cât şi de locul unde are loc fecundarea. În general, metodele