O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

110
1.3 Avortul terapeutic
Avortul terapeutic reprezintă un caz complex care a căpătat multe interpretări în
timp. Dificultatea derivă din aşezarea în poziţii antagonice a sănătăţii vieţii mamei şi
a vieţii fătului. Dezbaterile acestui caz nu s-au axat pe găsirea unei soluţii
terapeutice, ci au scos la vedere şi mai mult pericolele pentru sănătatea mamei,
evidenţiindu-se astfel soluţia întreruperii sarcinii.
Multe dintre indicaţiile medicale, cum prevedeau tratatele clasice, şi-au pierdut
din forţa argumentelor lor, dat fiind progresul medicinii. Multe maladii, care se
agravau în timpul sarcinii, pot fi prevenite. Tuberculoza este tratată în orice condiţii
şi se recunoaşte că întreruperea sarcinii nu opreşte evoluţia ei. Mai complexe sunt
cazurile care se asociază cu o cardiopatie sau un diabet. De asemenea, marea
majoritate a cardiopatiilor pot fi tratate cu succes, fără a se recurge la avort provocat.
Literatura de specialitate arată că avortul este mai traumatizant decât continuarea
sarcinii cu supraveghere atentă şi dietă. Chirurgia cordului se poate practica în
timpul sarcinii, de preferinţă până în luna a IV-a de gestaţie. În aceeaşi categorie mai
intră maladiile cardiovasculare, bolile hepatice şi pancreatice, tumorile ş.a. Însă, din
motive greu de înţeles, de multe ori aceste cazuri au încă indicaţii de întrerupere a
sarcinii. De fapt, aceste maladii nu reprezintă decât aproximativ 22% din totalul
avorturilor terapeutice practicate în lume (date statistice de Hefferman şi Lynch,
1953). 7
Majoritatea acestor cazuri pot fi controlate de medicina modernă. Riscurile care
privesc viaţa şi sănătatea mamei s-au redus. Există şi situaţii de sănătate, care se
agravează în mod real în timpul sarcinii, când se profilează un conflict dramatic între
viaţa mamei şi a fătului. În toate aceste cazuri, este de datoria medicului să susţină în
viaţă atât mama cât şi copilul, utilizând toate mijloacele terapeutice.
1.4 Alte motive
Argumentul asigurării libertăţii individuale a cântărit cel mai greu în decizia
legalizării avortului. În asemenea dezbateri, s-a pornit de la principiul că persoana
umană are valoare maximă, care transcende toate consideraţiile morale şi
economice. Pornind de la acest reper, motivele sociale (numărul copiilor, educaţia
acestora, pericolul pentru continuarea cuplului, violenţa fizică în familie) sau
motivele economice (micşorarea bugetului familiei) îşi pierd din însemnătate.
Multe dezbateri pe tema avortului se concentrează asupra riscurilor
handicapului şi ale malformaţiilor. În spatele motivelor umanitare, ca şi ale celor
7 Seaudeau, Jacques (Mons.), „Le probleme de l’euthanasie, de l’avortement et de SIDA dans l’Europe de
l’Est” în Congresul internaţional „Familia şi viaţa la începutul unui mileniu creştin”, Bucureşti, 2002, p.
304