O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

partener. Femeia îşi dezvoltă narcisistic funcţia de mamă, defavorzându-l fireşte pe
tată.1
Folosirea spermei depozitate în bănci ridică problema eugeniei. Există un
exemplu edificator în acest sens. În California funcţionează o bancă rezervată
premiilor Nobel.2 Pentru a spori gradul de reuşită, există tendinţa de a însămânţa
mai multe ovule cu spermă depozitată în bănci, ceea ce creează pericolul
însămânţării mai multor femei cu sperma aceluiaşi bărbat. Problemele juridicomorale
şi genetice planează şi în jurul acestor dificultăţi. Copiii rezultaţi pe această
cale pot fi fraţi şi nu se pot căsători. Apar, de asemenea, consecinţe cu caracter
ereditar.
În cazul băncilor de spermă, materialul seminal este tratat ca o marfă, ca un
capital. Dincolo de dificultăţile de ordin moral, se pune problema dacă aceste bănci
nu pot fi folosite în funcţie de anumite contexte politice. Pericolul cel mai mare îl
constituie o societate totalitară. Din punct de vedere moral, apare evident asocierea
actului procreării cu cel de a fabrica. De asemenea, se întăreşte în mod fals credinţa
că oricine poate avea copii.
1.3 Fertilizarea in vitro
Fertilizarea in vitro (din latină, „în eprubetă”) presupune fecundarea oului în
afara organismului. Este cea mai cunoscută metodă folosită în cazul infertilităţii din
diverse cauze (absenţa trompelor, obstrucţie tubară, endometrioză, cauze
imunologice etc.).3 Prin laparoscopie, se prelevează ovocitul de la femeie. Ovulaţia
poate fi stimulată prin tratament hormonal. Sperma se obţine fie direct de la bărbat,
fie, în foarte multe cazuri, de la băncile de spermă, unde materialul seminal este
congelat. Pe un teren de cultură, se provoacă fecundarea ovulului de către
spermatozoizi. Zigotul uman, adică prima celulă care se creează, va fi păstrat la
„germinat”, până în momentul în care se transformă într-o minge de celule
îngrămădite, cunoscută în termeni medicali ca blastocist. După 36-56 de ore,
embrionul se divide în 4-8-16 celule ş.a.m.d. şi, într-un asemenea moment,
blastocistul poate fi transferat în uter, cu şanse de supravieţuire.4 Cu cât creşte mai
mult în eprubetă, cu atât şansele de implantare cresc.
Primul copil conceput în eprubetă s-a născut la 25 iulie 1978, la Old Ham
General Hospital din Manchester. După naşterea Louisei Brown, sute de mii de copii
au fost creaţi pe această cale. În Marea Britanie, unul din 80 de copii născuţi, în
1 Părintele Juvenalie, Teroriştii uterului. Terorism ştiinţific şi etica începuturilor vieţii, Bucureşti, Editura
Anastasia, p.191
2 Ibidem, p.199
3 Protopopescu, Denisa Marina et al., Infertilitatea. Fertilizare in vitro şi reproducerea asistată,
Bucureşti, Meteora Press, 2001, p.290-294
4 Ibidem
75