O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

182
Centrul pentru Viaţă şi Familie „Bunavestire”, înfiinţat în 1991 (director,
Marina Fara), funcţionează în strânsă legătură cu Arhiepiscopia Romano-Catolică
din Bucureşti. 16 Activitatea acestei organizaţii, care se află în evidenţa Consiliului
Pontifical „Pentru Familie”, este structurată pe trei secţiuni: cultura vieţii, mijloace
naturale de reglementare a fertilităţii (maternitate şi paternitate responsabilă) şi
familia creştină. Centrul pregăteşte instructori de specialitate şi susţine activităţi ce
urmăresc promovarea valorilor familiei creştine.
Asociaţia Creştin-Umanitară „Slujirea vieţii”, Iaşi (preşedinte, prof.ing.Daniela
Cadar), înfiinţată la 1 iunie 2001, pe lângă programele de consiliere, coordonează şi
unele programe pe tema educaţiei sexuale, destinate adolescenţilor şi tinerilor. De
asemenea, dezvoltă activităţi în mediul rural, urmărind sprijinirea comunităţii, „în
vederea rezolvării nevoilor spirituale, sociale şi medicale ale familiei, prin
mobilizarea resurselor comunitare”. În atenţia Asociaţiei ACU „Slujirea vieţii” mai
intră şi problemele traficului de fiinţe umane şi cele ale abandonului copilului după
naştere.
Asociaţia „Provita Media”, Bucureşti, înfiinţată la începutul anului 2003,
editează săptămânal un buletin informativ in limba română („Dosar Provita Media”,
http://www.provita.ro) şi, lunar, unul in limba engleză ("Newsletter Pro-Life
Media"). Informaţiile sunt preluate din presa română şi străină. Larisa Ciochină
(preşedinte) şi Constantin Iftime au realizat un dosar de presă pe problema avortului
în România, folosind ca sursă literatură de specialitate şi informaţii culese prin
anchete jurnalistice.
4. Perspectivele
Activitatea pro-vita a evoluat mult în ultimii ani în România. „Această mişcare
a crescut sub ochii mei, timp de şapte ani, de când vin în România. În urmă cu şapte
ani, erau două organizaţii de acest gen. Iar acum sunt 20 cel puţin. Din păcate,
finanţarea vine doar din vest şi va fi foarte greu. „Trebuie timp ca aceste organizaţii
să înveţe să colecteze fonduri. Şi e vorba de comunicare aici. Pe de altă parte,
organizaţiile sunt condiţionate de aceste fonduri. Nu pot să lucreze pe alte proiecte
decât cele pentru care sunt finanţate. Mai există şi posibilitatea ca aceste fonduri să
nu ajungă acolo unde au fost destinate. Mişcarea pro-vita din România, ca un tot
întreg, are un început foarte bun”, 17 declară Kelly Price, director executiv la Centrul
SLM, din Fairfax, Virginia, S.U.A.
Aceeaşi părere este împărtăşită şi de Ileana Radu, reprezentanta Asociaţiei
Medicilor Creştini din România: „Aş caracteriza mişcarea pro-vita ca o mişcare
timidă şi intimidată chiar. Intimidată de toată mediatizarea sexualizării, care, de fapt,
16
Schematismul Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti. Anul jubiliar2000, Editura Arhiepiscopiei
Romano-Catolice de Bucureşti, 2000, p.322
17
Dosar Provita Media, nr.14, mai 2003, http://www.provita.ro