O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

144
Un studiu britanic efectuat pe 6105 femei, în perioada 1976-19796, a scos la
iveală factorii importanţi, care influenţează morbiditatea postabortivă. Riscurile cele
mai mari ţin de locurile operaţiei şi de vârsta sarcinii. Contează foarte mult, de
asemenea, vârsta femeii, procedura chirurgicală şi „îndemânarea” medicului, tipul
anesteziei, preexistenţa patologiei locale şi obiceiul de a fuma al pacientei.
În România, din toate avorturile realizate începând cu 1994, aproape 10% din
ele au fost urmate de complicaţii, dintre care 8% s-au manifestat imediat, iar 2%
constituie sechele tardive.7
În literatura de specialitate nu există încă o definire clară a complicaţiilor
avortului, fapt ce arată nivelul până la care se menţine neglijarea acestei probleme.
Acest fapt scoate în evidenţă lipsa de interes general, de la cei responsabili, oameni
de ştiinţă, medici, până la nivelul cel mai cuprinzător al societăţii, pentru riscurile
potenţiale pe care le implică avortul. Specialiştii unui centru pentru controlul bolilor
infecţioase au identificat aproape 100 de astfel de complicaţii. E adevărat, unele
dintre ele sunt rare, iar altele nu ameninţă viaţa pacientei. În practica internaţională
însă au fost stabilite în jur de 30 de complicaţii fizice imediate.8
Autorii Studiului Sănătatea Reproducerii România 1999 arată că majoritatea
complicaţiilor precoce, care au fost semnalate la femeile din România, au constat în
hemoragii severe şi prelungite (60%), dureri pelviene prelungite (59%), infecţii
pelviene (45%) şi febră ridicată (43%). Dintre cauzele identificate, cea mai prezentă
a fost perforaţia uterină (7% din avorturile complicate).9 Studiul nu a putut evalua
gravitatea celorlalte complicaţii precoce (10%), cu excepţia perforaţiei uterine.
Totuşi, numărul de zile de spitalizare determinate de complicaţiile tardive poate
fi un criteriu pentru stabilirea gravităţii complicaţiilor. Statisticile arată că, în
România, aproape jumătate din complicaţiile imediate (44%) au necesitat una sau
mai multe zile de spitalizare, iar 14% dintre ele au avut nevoie de un regim special
de spitalizare, specific complicaţiilor tardive.10 Majoritatea acestor afecţiuni au fost
determinate de infecţii pelviene şi de complicaţii intrauterine. Un număr destul de
mare de femei au rămas cu dureri pelviene cronice (16% dintre avorturile cu
complicaţii tardive) şi aproape un caz din şase dintre cele cu complicaţii tardive a
fost urmat de sterilitate secundară.
Studii de specialitate arată că avortul constituie cauza cea mai probabilă a
durerilor pelviene acute.11 Durerile pelviene apar mai ales la femeile cu boli
6 A Way of Life, p. 91
7 Şerbănescu, Florina; Morris, Leo; Marin, Mona (coord.), Studiul Sănătatea Reproducerii România
1999, Raport final martie 2001, CDC, ARSPMS, p. 78
8 Cates W, Schultz K, Grimes D, The Risks Associated with Teenage Abortion, în “New England Journal
of Medicine”, nr.309(11), 15 septembrie, 1983, p. 612-624
9 Studiul Sănătatea Reproducerii România 1999, Raport final martie 2001, CDC, ARSPMS, p. 78
10 Ibidem, p. 80
11 Heisterberg, Lars, Factors Influencing Spontaneous Abortion, Dyspareunia, Dysmenorrhea, and
Pelvic Pain, în “Obstetrics and Gynecology”, nr. 81, 1993, p. 594.