O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

104
2.6 Cultul Musulman
Coranul, cartea sfântă a Islamului, interzice uciderea copiilor. Viaţa începe în
momentul concepţiei, iar omorul este incriminat. Coranul acceptă o excepţie în cazul
pedepselor care sunt date în conformitate cu legea islamică sau în cazul „războiului
just“. Există un pasaj în textul sfânt care lasă loc la interpretări. Omul a fost creat
dintr-o picătură a fluidelor care aparţin bărbatului şi femeii. Participarea la acest act
determină apariţia vieţii în uter. Forma de viaţă rezultată rămâne în uter pentru o
anumită perioadă de timp, urmând să fie adusă la lumină prin naşterea unui copil.
Muftiul Baghis Sanghirai, şeful Muftiatului Cultului Musulman din România, 25
pornind de la textul Coranului, mai precis în Surat el Isra (versetul 31), arată că
Dumnezeu porunceşte: „... şi nu omorâţi copiii voştri din frica sărăciei! Noi le vom
asigura cele de trebuinţă, ca şi vouă. Omorârea lor este un mare păcat!“
Punctul de vedere, prin care mama are o poziţie privilegiată faţă de făt impune
multe condiţionări: „Dacă sarcina nu constituie un pericol care să afecteze starea de
sănătate a mamei, chiar dacă cei doi soţi sunt de acord ca avortul să aibă loc, Islamul
interzice acest lucru, consacrându-l ca un mare păcat. În cazul în care fătul este
format, iar avortul are loc, această faptă se consideră crimă.” „Dacă naşterea
copilului pune în pericol viaţa mamei, atunci avortul este permis. În acest caz nu se
sacrifică mama pentru copil, ci copilul pentru mamă“.
Moartea copilului, în acest caz, este înţeleasă ca un rău mai mic decât moartea
mamei, argumentează dr.Yusuf Al Qaradawi, preşedintele Consiliului European
Fatwa de Cercetare, reamintind un principiu unanim acceptat în jurisprudenţa
islamică. 26 Cu toate acestea, în toate ţările islamice există legi foarte restrictive în
privinţa avortului.
Problema utilizării metodelor contraceptive capătă răspunsuri diferite de la o
ţară musulmană la alta. În unele ţări, unde există legi liberale în privinţa avortului, ca
în multe ţări predominant creştine, este încurajată folosirea metodelor de
contracepţie. „În Islam este permis ca, în urma înţelegerii soţilor, să se folosească
acele metode de contracepţie care nu afectează starea de sănătate a soţilor“. Nu sunt
permise operaţiile de sterilizare, dar sunt acceptate multe metode de fertilizare in
vitro. „Islamul permite obţinerea sarcinii prin metode prescrise de medici, cu
condiţia ca atât sperma cât şi ovulul să aparţină soţilor. Nu este permisă situaţia când
sarcina unei femei se obţine cu sperma altui bărbat“.
25 Scrisoare adresată autorilor, 15 noiembrie 2002
26 A Way of Life, p. 46