O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

150
celorlalte femei (32) au fost infecţia (59%), hemoragia (15%), embolia (3%) şi alte
complicaţii (21%). 37
Conform ultimelor date ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în 2001,
decesele materne din cauza avortului (la 100.000 de născuţi vii) aveau o valoare de
16,79.
1.3 Pericolele asupra sănătăţii psihice
1.3.1 Consilierea
Foarte puţine femei cunosc ce efecte poate avea avortul asupra stării lor
emoţionale şi psihice. Această realitate este ignorată de majoritatea instituţiilor din
sistemul de sănătate şi de educaţie ale României.
Nu există, în primul rând, în practica medicală, în acest domeniu, referiri la
obligativitatea informării femeilor asupra consecinţelor avortului. Sunt minimalizate
riscurile asupra sănătăţii fizice şi sunt ignorate total riscurile asupra sănătăţii psihice.
Momentul consilierii ar trebui introdus prin legislaţie specială, cu caracter de
obligativitate pentru toate activităţile din unităţile sanitare, care includ practicarea
serviciilor de contracepţie şi avort. Necesitatea unor asemenea măsuri porneşte de la
situaţia ieşită din comun, raportată la spaţiul Uniunii Europene, la capitolul avort.
Un punct de vedere, împărtăşit atât de adepţii, cât şi de adversarii avortului, constă
în aprecierea că majoritatea populaţiei este neinformată şi dezorientată în acest
domeniu.
În România, din primăvara anului 2003, se află în pregătire o lege care va
obliga medicii să impună două zile de reflecţie femeilor care vor să facă un avort. În
decursul acestei perioade obligatorii de 48 de ore, femeile care intenţionează să
recurgă la avort, trebuie să beneficieze de consiliere privind riscurile avortului. De
asemenea, ele ar putea primi informaţii cu privire la sursele de susţinere, în cazul în
care se hotărăsc să păstreze copilul.38
Consilierea trebuie să debuteze cu evaluarea datelor, căci informaţiile furnizate
au efecte diferite, de la un caz la altul. Marea majoritate a ginecologilor şi
obstetricienilor manifestă o atitudine subiectivă faţă de pacientele lor, minimalizând
consecinţele, pe termen scurt sau pe termen lung. Ignorarea consecinţelor este
determinată şi de faptul că femeile nu rămân, în general, în grija medicilor care au
efectuat avortul. Cei care ar putea evalua deci cel mai bine aceste cazuri nu mai au
posibilitatea de a monitoriza evoluţia post-avort a pacientelor şi de a preîntimpina
eventualele complicaţii. În evaluarea datelor, nu trebuie neglijată situaţia concretă a
37 Mortalitatea maternă prin complicaţiile sarcinii, naşterii şi lăuziei în România, Anul 2000, Bucreşti,
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală, p. 12-19
38 Ziarul „Adevărul”, 15 martie 2003