O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

78
care se va dezvolta în burta mamei „de împrumut”. În toate aceste cazuri, mai întâi,
statutul cuplului, ai cărui membri nu pot concepe copii sau susţine o sarcină, este pus
în pericol de interferenţa unei a treia persoane: a medicului care asistă sau a mamei
de împrumut. Fecundaţia are loc în afara uterului matern.
În aceste cazuri, se ivesc dificultăţi legate de identitatea nou-născutului. Statutul
său biologic nu corespunde celui social, nemaivorbind de faptul că, în majoritatea
cazurilor în care concepţia s-a făcut cu spermă provenind din bănci de spermă,
copilul nu are posibilitatea de a-şi cunoaşte părinţii. Au fost înregistrate cazuri
stranii atunci când au fost folosiţi embrioni congelaţi. Embrionii au fost implantaţi
după moartea tatălui, născându-se aşa-zişii „copii de dincolo”. În momentul
implantării embrionului, tatăl se afla pe punctul de a muri sau sperma a fost
prelevată de la un bărbat care suferea de o boală incurabilă. În România, este
cunoscut cazul unui tânăr din Constanţa, aflat în moarte cerebrală, căruia i s-a
prelevat un testicul, în vederea inseminării artificiale, la cererea logodnicei
acestuia.12 Aplicarea metodei FIV, în acest caz, este interzisă prin lege, în Franţa.13
În cazul unui control deficitar al băncilor de spermă (care trebuie să asigure
protecţia identităţii donatorului) se pot naşte mai mulţi copii de la acelaşi tată. Există
riscul ca, prin căsătoria acestora, să se răspândească boli de natură genetică.
Pornind de la selectarea materialului seminal - un criteriu care se află din ce în
mai mult în atenţia celor care utilizează sau „manipulează” tehnica FIV -, reînvie
fantasma eugenismului. S-a constatat că donatorii de spermă sunt căutaţi pentru
anumite calităţi fizice sau intelectuale. Mulţi bărbaţi şi femei, care apelează la FIV,
până la urmă, doresc obţinerea unor „produse superdotate”. Nu s-au făcut paşi
importanţi nici în direcţia rezolvării dilemelor create de „mamele-surogat” sau
„mamele de împrumut”. Sunt consemnate din ce în ce mai multe cazuri când gestaţia
unui copil, comisionat unui cuplu steril, a avut loc în uterul unei rude sau al unei
surori. Natura biologică a acestui act de procreaţie este destul de complicată. Copilul
moşteneşte patrimoniul genetic de la două persoane, care sunt părinţii săi şi se
hrăneşte cu sângele mamei-surogat, când se află în uter. Consiliul Cantoanelor din
Elveţia interzice dezvoltarea embrionilor în afara organismului şi recurgerea la
mame purtătoare.14
Întortocheată, la limita legalităţii, este şi calea prin care, din punct de vedere
juridic, copilul ajunge în familia celui care i-a „provocat” naşterea. În România
situaţia nu poate fi rezolvată nicicum, deşi au fost semnalate cazuri de mame surogat
(“Monitorul de duminică”, 14 iunie 1998).
Mama surogat sau de împrumut, după naştere, trebuie să abandoneze copilul,
permiţând astfel părinţilor biologici să-l înfieze, după ce aceştia l-au luat în îngrijire,
ca asistenţi sociali. Abandonul, însă, este restrictiv, se pedepseşte după lege, iar o
12 Ziarul „Cotidianul”, 24 iulie 2000
13 Scripcaru Gheorghe et al., op.cit., p.118
14 Ibidem, p.123