O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

176
până la limite. A avea copii înseamnă a primi binecuvântarea lui Dumnezeu în casa
ta.” 1
După 1990, poetul Ioan Alexandru a devenit, mergând în răspărul atitudinilor
generale, promotorul activităţilor de ocrotire a copiilor nenăscuţi şi născuţi: „Nu
avorturile sunt soluţia, ci înfierile... Dacă tu, Românie scumpă, nu poţi să avortezi
copiii, îi voi înfia eu cât sunt de bolnav şi neputincios... România se face vinovată de
genocid naţional!” 2
La începutul anilor ’90, mişcarea pro-vita s-a dezvoltat mai ales în prelungirea
activităţilor Bisericii şi cultelor. A rămas vizibilă multă vreme ruptura dintre restul
societăţii şi această zonă. Deşi au existat programe şi partide care îşi asumau public
valorile creştine, nu au fost remarcate acţiuni, care să îmbunătăţească viaţa copiilor.
În septembrie 1997, un grup de preoţi ortodocşi şi greco-catolici, în fruntea cărora se
afla preotul Anton Moisin (Sibiu), au înaintat Parlamentului un proiect de lege
anti-avort. Din păcate, iniţiativa a rămas blocată, la nivelul Comisiei Drepturilor
Omului a Camerei Deputaţilor, nefiind înaintată spre dezbatere în plenul
Parlamentului. 3 Reprezentaţii singurului partid creştin-democrat (PNŢCD), aflaţi la
putere, nu au făcut nici un gest ca să schimbe legislaţia pro-avort, impusă la
începutul anilor ’90. Activitatea de ocrotire a copiilor a rămas la latitudinea
organizaţiilor de planificare familială, ale căror strategii şi le-au asumat toate
guvernele din România.
În mod sporadic, în presă au apărut reacţii la opacitatea clasei politice faţă de
iniţiativele şi acţiunile adepţilor pro-vita. Un astfel de punct de vedere a fost
formulat de dr. Pavel Chirilă, preşedintele Asociaţiei Filantropice Medical-Creştine
„Christiana”, Bucureşti, în 1998. 4
Trebuie, de bună seamă, menţionată „neîntrerupta lucrare a unor duhovnici,
precum părinţii Cleopa Ilie, Ionichie Bălan, Arsenie Papacioc, Lavrentie Sovrea,
Constantin Galeriu – ca să-i pomenim pe cei mai cunoscuţi şi mai căutaţi”. 5
Alături de poetul Ioan Alexandru, în completarea mesajelor sale luminoase,
preotul Nicolae Tănase, de la parohia Valea Plopului, judeţul Prahova, s-a angajat,
în 1990, într-un proiect ale cărui rezultate au devenit repere pentru cei care activează
astăzi în acest domeniu. A început „... în două etape: una în perioada comunistă,
când am făcut biserica, cu ajutorul oamenilor din sat, iar a doua etapă, după
revoluţie. După 1989, când împreună cu Ioan Alexandru am încercat să salvăm
copiii de la pierire. O mică parte dintre aceşti copii a trebuit să-i luăm, şi aşa am
1
Alexandru, Ioan, Iubirea de patrie, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985, p. 94
2
în Proiectul „Pentru viaţă“, material pe CD, despre consecinţele avortului, creat de Asociaţia filantropică
medical-creştină „Christiana“, Cluj-Napoca
3
Moisin, Anton, Ocrotirea copiilor nenăscuţi, 1997, Sibiu
4
Ziarul „Ziua”, 28 februarie - 1 martie 1998
5
În scrisoarea trimisă de dl Sebastian Moldovan autorilor