O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

80
Sunt cunoscute deja experimentele şi cu participarea omului, ca în cazul fecundării
femelei de cimpanzeu cu spermă umană. Printr-un asemenea act manipulatoriu, se
pot obţine fie organe pentru transplant, fie fiinţe „subumane”, care pot fi utilizate în
alte experimente ştiinţifice. În felul acesta, este evitată legislaţia restrictivă, care, în
asemenea cazuri, priveşte doar persoanele umane. Sunt speculate golurile din
sistemele juridice – ca în cazul României –, cale ce permite trecerea uşoară peste
graniţele demnităţii umane.
1.6 Legi, mentalităţi privind experimentul pe
embrion
Noile biotehnologii, în pofida multor succese evidente în domeniul medicinii,
pregătesc terenul pentru instaurarea unei culturi în favoarea morţii, fapt care se
evidenţiază prin numeroasele modificări aduse vieţii umane, prin tehnicile FIV,
motivaţii ce conduc la intervenţii pe embrionii umani, care sunt văzuţi mai mult ca
obiecte necesare cercetării. Organizaţiile pro-vita susţin că peste tot în lume se fac
cercetări pe organismele embrionilor sau feţilor avortaţi. Marea majoritate a
embrionilor, care sunt folosiţi în cercetare, au fost născuţi în laboratoarele de
procreare asistată cu scopul declarat de a fi utilizaţi în tratamentul fertilităţii.
Intervenţiile asupra embrionilor umani urmăresc şi eliminarea sau reducerea
unor defecte sau malformaţii. Motivaţiile, pentru a justifica dimensiunea umană a
terapiei, ar trebui să fie asociate cu statutul de persoană umană al embrionului, statut
echivalent cu cel al adultului. Încă de la începutul lor, cercetările făcute în aceste
condiţii, vizând exclusiv criterii terapeutice, au stârnit numeroase discuţii, chiar în
sânul comunităţii medicale.
Asociaţia Medicală Mondială (Helsinki, 30 octombrie 1983)19 susţine că aceste
metode ar trebui să urmărească doar promovarea „omului fără să-i ameninţe
integritatea”. Punctul de vedere al lumii medicale se suprapune cu cel al tradiţiei
creştine. Unii cercetători au atacat însă acest principiu fundamental al eticii
medicale. Peter Braude, director al Unităţii de Fertilizare de la Rose Maternity
Hospital din Cambridge, consideră că: „Acordul Helsinki a fost elaborat cu mult
înainte să înceapă cercetarea embrionului, iar gândirea între timp a evoluat.”20 În
Marea Britanie, de altfel, discuţiile pe marginea temei cercetării pe embrioni au
evoluat mult. Poziţii diverse au fost exprimate la nivelul întregii societăţi, mai ales în
perioada introduceri Legii fertilizării şi embriologiei umane (1990). Marea Britanie
de altfel este singura ţară care are o instituţie învestită cu competenţe în acest
domeniu, Autoritatea pentru Fertilizare şi Embriologie Umană.
19 A Way of Life, p. 21
20 Ibidem