O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

131
primului război mondial acest parametru a crescut uşor, la 42 la mie. Faptul că rata
mortalităţii a scăzut, iar rata natalităţii a crescut a dus la o creştere surprinzătoare a
populaţiei. După primul război mondial însă, rata natalităţii a intrat pe un trend
descrescător. În 1949, ajunsese la 29,3 la mie. Această situaţie a fost determinată de
schimbarea concepţiei despre naştere în rândul populaţiei, în perioada interbelică. La
începutul secolului XX, rata fertilităţii totale era de 5,26 copii. În 1950, a ajuns la 3,
iar până în 1989, numărul copiilor născuţi, în medie, de o femeie s-a redus cu 50%.6
Statisticile recensământului din 2002 arată că 37% din populaţia fertilă (15-49 ani)
nu avea nici un copil, 49% - unul sau doi şi numai 13,2% - trei sau mai mulţi copii.7
În perioada modernă, până în 1957, în România avortul a fost interzis, iar
mijloacele de contracepţie nu au fost utilizate. În familia românească tradiţională se
foloseau metode contraceptive tradiţionale, mai ales abstinenţa, coitus interruptus,
ciclul lunar al femeilor, duşul după actul sexual şi o serie de remedii pe bază de
plante.
Familia tradiţională, care s-a dezvoltat în satele româneşti, avea un grad ridicat
de sacralitate. Odată cu urbanizarea, a început erodarea acestor valori.
Desacralizarea familiei a avut mari repercusiuni asupra oamenilor. Relaţiile dintre
bărbat şi femeie s-au modificat, făcând ca, în primul rând, actul de căsătorie să-şi
diminueze importanţa. Aceste schimbări dramatice au fost influenţate pe de o parte
de ideologia ateistă, iar pe de altă parte de revoluţia sexuală, un fenomen al secolului
XX. Schimbările radicale intervenite în înţelegerea sexualităţii s-au impus în acelaşi
timp cu revoluţia industrială.
Amândouă aceste evenimente globale au creat o cultură nouă, cu consecinţe
nefaste şi asupra familiei româneşti. Omul, supus aşa-zisei „înnoiri”, şi-a asumat din
ce în ce mai greu responsabilităţile legate de actul sexual şi de întărirea familiei.
Biserica Ortodoxă a avut un rol profund în modelarea mentalităţilor societăţii
tradiţionale. Odată cu urbanizarea, accentuată în anii ’50, ca efect al industrializării,
la care s-au adăugat violenţele comunismului, această lume s-a prăbuşit. Schimbările
s-au impus mai uşor în mediul urban. Diminuarea influenţei Bisericii şi a religiei
asupra valorilor şi componentelor familiei a fost determinată mai ales de practicile
regimului comunist ateu.
3. Noile mentalităţi şi interesul scăzut pentru copii
Valul schimbărilor a fost destul de puternic în perioada comunistă, erodând
edificiul familiei tradiţionale. A devenit tot mai prezent aşa-zisul model al familiei
nucleare, centrată doar pe cei doi părinţi. Diminuarea relaţiilor de rudenie şi de
vecinătate s-a produs o dată cu instalarea noului nou stil de viaţă.
6 Kligman, Gail, Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în România lui Ceauşescu, Bucureşti,
Humanitas, 2000, p. 56
7 Ziarul „Adevărul”, 20 iunie 2003