O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

173
jurământului lui Hipocrate, este slujitorul vieţii nu al morţii, nu poate lua viaţa unui
om la cerere, căci cel care o cere nu-i poate acorda un drept pe care medicul nu-l are.
Orice legislaţie trebuie să recunoască, să consfinţească şi să apere dreptul
fundamental la viaţă şi nu la moarte.
În al doilea rând, în viziunea creştină nu există suferinţă inutilă. Boala, moartea,
suferinţa au fost răscumpărate, sacralizate prin moartea lui Cristos pe Cruce. Unită
cu suferinţa lui Cristos, suferinţa creştinului, din rod al păcatului, se transformă în
instrument al mântuirii proprii şi al mântuirii lumii. Drama bolnavului incurabil sau
aflat în faza terminală este în primul rând de ordin psihologic. Să nu uităm că
rugăminţile bolnavilor foarte gravi, care, uneori, cer moartea, nu trebuie înţelese ca
fiind expresia unei adevărate voinţe de eutanasie; ele sunt aproape întotdeauna cereri
după ajutor şi afecţiune ale unor suflete răvăşite de tulburare” (Pr. Emil Moraru,
Parohia Romano-Catolică „Sf.Apostoli Petru şi Paul”).113 „Conform teologiei
morale, fiecare om are dreptul la moarte naturală. Eutanasierea fiinţei umane este
omor deservit la cerere, ajutor dat la sinucidere” (Lorant Kemenes, vicar parohial,
Parohia „Sf.Ioan Botezătorul”, Târgu Mureş, responsabil cu problemele de
mass-media al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia).114
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică: „Eutanasia este o metodă
de suprimare a unei vieţi în condiţii şi stări de suferinţă sau «inutilitate socială»
extreme. Oricât ar părea de interesant numele acesteia, precum şi motivaţia că prin
aceasta se procură o moarte uşoară, senină, în realitate, este o crimă. Viaţa nu ne
aparţine şi atunci nu putem dispune de ea liber. Mai mult, există o concepţie
creştină, care ne interzice să prelungim artificial sau să suprimăm viaţa cuiva.
Aceasta deoarece suferinţa nu se încheie pe pământ şi are valenţă materială şi
spirituală cu contrapondere în fericirea veşnică în care credem şi pe care o
propovăduim” (Lucian, Arhiepiscop şi Mitropolit, Mitropolia Română Unită cu
Roma, Greco- Catolică).115
Biserica Evanghelică Română: „Eutanasia este strâns legată de practicile
avortului. Omul nu mai este ucis înainte de a se naşte, ci înainte de a-şi sfârşi viaţa.
Din moment ce avortul este legalizat, liberalizat, urmează inevitabil acceptarea
progresivă a eutanasiei. Această metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui
bolnav incurabil pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea, începe a fi folosită
pentru terminarea vieţii bătrânilor sau a persoanelor «nefolositoare» (copii, adulţi,
tineri cu diverse handicapuri majore).
Din cauza avortului, se pierde respectul şi se elimină ocrotirea vieţii umane în
orice stadiu al dezvoltării ei, deci eutanasia nu face decât să fie al doilea pilon pe
care omul fără Dumnezeu îşi sprijină dorinţa de a avea controlul total asupra
existenţei umane. În aceste condiţii, se însuşeşte principiul pronunţat de Hitler că, la
113 Scrisoarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice către autorii volumului (22 iulie 2002)
114 Scrisoare adresată autorilor (4 august 2002)
115 Scrisoarea Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică nr. 908, 9 septembrie 2002, adresată
autorilor volumului