O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

90
persoane dispărute, în condiţii tragice, sau copierea unor personalităţi din lumea
politicii, culturii sau sportului.
Mulţi cercetători consideră că aceste probleme, de ordin legal sau moral, pot fi
rezolvate dacă se produce clonarea până în a 14-cea zi de viaţă.46 Raportul Warnock
(1984), dar şi alte documente, susţine că nu se poate vorbi de o identitate biologică,
specifică unei fiinţe umane, până la formarea plăcii neurale.47
Tehnica clonării oferă încă şanse reduse de reuşită. La clonarea oiţei Dolly au
fost înregistrate pe parcurs 236 de eşecuri. Foarte mulţi embrioni mor, fie la
implantare, fie pe parcursul gestaţiei, înainte ca, doar prin accident, să ajungă la
naştere. Iar tehnicile de până acum nu asigură dezvoltarea fără pericolul apariţiei
unor anormalităţi.
Rămâne nerezolvată în continuare problema fertilităţii şi longevităţii fiinţelor
clonate. După datele de până acum, îmbătrânirea presupune o scurtare a secvenţelor
ADN, situate la extremitatea cromozomilor, ceea ce înseamnă că organismele
clonate au la naştere vârsta persoanelor de la care a fost prelevat materialul genetic.
4. DIAGNOSTICUL PRENATAL
Tehnicile moderne permit aflarea foarte multor informaţii despre viaţa copilului
în uter. Cel mai simplu examen de sarcină constă într-o analiză de sânge (screening
seric matern), care permite măsurarea câtorva proteine produse de copil, în sângele
mamei, ceea ce oferă informaţii despre sănătatea fătului. Pe această cale, o femeie
însărcinată poate fi pusă în gardă asupra eventualelor malformaţii ale fătului.
Siguranţa testului este de 60-75%. Multe dintre acestea sunt utile, mai ales cele
referitoare la momentul naşterii.
Malformaţiile feţilor pot fi detectate cu riscuri mai puţine cu ajutorul
ultrasunetelor. Se măsoară pe această cale membrana de pe ceafa copilului. O
îngroşare crescută a plicii de pe ceafă, aşa cum arată literatura medicală, poate indica
prezenţa sindromului Down în proporţie de 90%.48
Cel mai frecvent test de diagnostic este amniocenteza, care se realizează după a
16-a săptămână de sarcină. Se poate realiza în scop de diagnostic şi terapeutic.49
Metoda constă în introducerea unui ac subţire prin peretele abdominal, sub ghidaj
ecografic, extragerea unei mici cantităţi de lichid din sacul amniotic din uter şi
examinarea celulelor fătului recoltate. Se determină astfel, cu o certitudine relativă,
dacă fătul are sindromul Down sau spina bifida.
46 Legea din Marea Britanie privind fertilizarea şi embriologia umană 1990 permite cercetarea pe
embrionul uman, până în a 14-cea zi de la conceperea lui
47 Protopopescu, Denisa Marina et al., op.cit., p.352
48 A Way of Life, p. 29
49 Niţescu, Vasile, Obstetrică şi ginecologie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2002, p. 55-57