O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

48
scăzut îi face pe oameni să-şi pună întrebarea dacă să aibă sau nu copii. La această
condiţie precară se adaugă şi lipsa unor ajutoare, care ar face mamei viaţa mai
uşoară. Mă refer la nişte creşe bine întreţinute, la grădiniţe... Drept urmare, realitatea
este împotriva conceperii copiilor. Nu e de mirare că există un număr mare de
avorturi. (…) Referitor la contracepţie, cred că este de preferat protejarea în situaţia
în care femeile nu vor să aibă copii. (…) Eu am convingerea că un nivel de trai mai
ridicat ar da mai mare siguranţă tinerilor şi ar schimba în totalitate mentalitatea
oamenilor. (…) Românii au avut întotdeauna mare respect pentru familie şi au
manifestat mare dragoste pentru copii, pentru părinţi. Eu sunt convinsă că această
tradiţie nici nu a murit, nici nu a fost abandonată. (…) Avem un proiect de lege
privind combaterea violenţei în familie şi protecţia violenţei intrafamiliale.”
Mitzura Arghezi, deputat, preşedinte al Organizaţiei de Femei a PRM: „Avortul
constituie o soluţie brutală. Adolescentele şi tinerele nu ştiu ce mult rău le poate
aduce un avort. Nu au fost învăţate, educate, acasă sau la şcoală. Nu pot să-mi dau
seama de ce. Consider, însă, că e la latitudinea femeii dacă vrea să facă un avort sau
să ia anticoncepţionale. (…) Femeile, în sărăcie, au o viaţă grea. Unele, cu siguranţă,
ar vrea copii, dar nu pot.”
Dondi Gÿongyke, deputat UDMR: „În partidul nostru, nu s-a discutat despre
problema avorturilor, cel puţin în ultimul timp. (…) Toate femeile trebuie să evite
avortul. Educaţia joacă un rol foarte mare în acest sens. Din şcoală ar trebui să se
spună fetelor că avortul este un mare rău pentru sănătatea lor. Din păcate, tinerii au
la televizor, în ziare, exemplele cele mai proaste... (…) Adolescentele ar trebui
învăţate să înceapă viaţa sexuală după ce termină liceul. Faptul că au apărut
cabinetele de planificare familială a schimbat întrucâtva viaţa situaţia femeilor, mai
ales a tinerelor, care ştiu să-şi planifice venirea unui copil. Gândirea despre venirea
pe lume a unui copil a evoluat. Toate acestea au contribuit la scăderea ratei
avorturilor.”
1.10 Reacţia medicilor ginecologi
Legislaţia şi normele care au urmat după 1990 nu au atenuat brutalitatea acestui
act medical. Mulţi medici ginecologi-obstetricieni consideră că trebuie schimbată
strategia Ministerului Sănătăţii şi Familiei care a urmat cursul imprimat în grabă în
1989. 55 Medicul Gheorghe Peltecu, directorul Spitalului „Filantropia” din Bucureşti,
ginecolog de profesie, îi consideră pe „medicii ginecologi principalii răspunzători
pentru creşterea numărului de avorturi, deoarece aceştia văd în chiuretaje o activitate
55 Prof.dr. Bogdan Marinescu, fost secretar de stat la Ministerul Sănătăţii, consideră că legislaţia pro-avort
a fost introdusă în 1989 „în grabă”: „s-a forţat nota, atunci, în 1989. Populaţia României nu creşte
excesiv, ci dimpotrivă, scade.”, Dosar Provita Media, nr. 3, februarie 2003, http://www.provita.ro