O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

147
şi această maladie necruţătoare. Pe acest fapt se bazează răspunsurile
reprezentanţilor industriei avortului, atunci când li se cere asumarea consecinţelor
devastatoare ale avortului.
O legătură între cancerul de sân şi avort a fost precizată, însă, de medici încă de
la începutul anilor ’60, mai exact în 1957.22 Pornindu-se de la faptul că hormonii
produşi în timpul sarcinii au un efect protector, s-a ajuns la concluzia că avortul
provocat induce o schimbare hormonală bruscă. Efectul acestei violenţe afectează
celulele sânului, schimbare care, până la urmă, provoacă apariţia cancerului.
Studii făcute în SUA (Universitatea din New York) arată că avortul determină
creşterea riscului cancerului la sân cu 30%.23 Riscurile cele mai mari se întâlnesc la
femeile care avortează prima sarcină şi la cele care au avut un avort înainte de 18
ani.
În România, se manifestă tendinţa de creştere anuală atât a cancerului de sân,
cât şi a celui de col uterin (50 de cazuri la 100.000 de femei, respectiv 30,7 de cazuri
la 100.000 de femei).24 O dată cu creşterea ratei, evoluează şi vârsta minimă a
apariţiei cancerului genito-mamar. În trecut, cancerul de sân predomina la vârste
înaintate. Rar se întâlnea la femei sub 30 de ani şi numai în mod excepţional, sub 25
de ani. Astăzi, spun specialiştii, au fost semnalate asemenea cazuri chiar la fete
aflate la pubertate. După 1990, în România, s-a evidenţiat tendinţa crescută a
asocierii cancerului de sân şi de col uterin cu mortalitatea. Această tendinţă are drept
cauză defecţiunile sistemului sanitar, care nu poate dezvolta programe de depistare
precoce şi nu poate pune la dispoziţie mijloace terapeutice eficiente în stadii
incipiente ale bolii.
Nu se cunoaşte încă o modalitate de a preveni apariţia neoplasmului glandei
mamare, însă este cert că diagnosticul precoce s-a dovedit a fi o cale de reducere a
mortalităţii. Cu cât depistarea bolii se face mai devreme, cu atât tratamentul este mai
eficient, mai puţin mutilant şi necesită un efort financiar mai redus. Astfel se poate
îmbunătăţi nu numai rata de supravieţuire, ci şi calitatea supravieţuirii. Datele
existente despre conduita femeilor din România arată că, din păcate, între momentul
în care femeia depistează, prin autopalpare, noduli la nivelul sânului, ce pot trăda un
cancer incipient (teoretic, curabil), şi momentul prezentării la specialist trec, in
medie, aproximativ doi ani. Aceste rezultate pledează în favoarea importanţei
programelor de educaţie pentru sănătate şi de promovare a sănătăţii în salvarea vieţii
femeilor care sunt atinse de această boală. În 2001, au fost înregistrate în România
aproape 3000 de decese, prin cancer mamar. Acest tip de cancer constituie cauza
principală de deces prin cancer la populaţia feminină.
Cancerul de sân şi cancerul de col reprezintă peste 50% din totalitatea cazurilor
noi de cancer la femei în România. Într-un studiu efectuat de Institutul Oncologic
22 A Way of Life, p. 92
23 Ibidem
24 Vârtej, Petrache, op.cit., p. 463