O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

101
Renaşterii, care justificau avortul, au fost condamnate aspru de către Papa Inocenţiu
al XI-lea.
Credinţa în însufleţirea imediată a fost amplu argumentată în Declaraţia privind
avortul provocat, elaborată de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei la 25
noiembrie 1974. Până la această dată, poziţia Bisericii a fost expusă în mod explicit
în Enciclica Casti Connubii (1930), Enciclica Humanae Vitae (1972), şi în
discursurile ţinute de Papa Pius al XII-lea (Congresul Uniunii Catolice a Moaşelor,
1951 şi Frontul Familiei şi Asociaţiei, 1951) şi Papa Paul VI-lea (al XIII-lea
Congres Mondial al Uniunii Juriştilor Catolici Italieni, 1972). Documentul din 1974
aduce multe argumente ce susţin ideea existenţei vieţii umane din momentul
conceperii: „În momentul în care ovulul este fecundat începe o nouă viaţă, care nu
este nici a tatălui, nici a mamei, ci a unei noi fiinţe umane, care se dezvoltă în mod
autonom. Viaţa noii fiinţe umane trebuie înţeleasă ca un proces de dezvoltare
continuu. Această fiinţă nu s-ar numi niciodată umană, dacă nu ar fi fost aşa de la
început, de la concepţie“. 15
Ideea unicităţii vieţii umane, chiar de la momentul concepţiei, este susţinută de
ştiinţa geneticii moderne, cu argumente valoroase. Genetica arată că, primele celule,
de după fecundare, au inserate date ale omului individual, care se va naşte, cu toate
caracteristicile bine determinate. „Din momentul fecundaţiei începe deja aventura
vieţii umane”. Această Declaraţie a apărut într-un moment în care se discuta despre
legislaţia avortului, în mod favorabil, în multe ţări europene. Afirmaţiile din acest
document vor fi reînnoite, în aceiaşi termeni, în „Donum vitae“ (22.02.1987). 16
Papa Ioan Paul al II-lea a condamnat avortul în numeroase documente, în
special în Familiaris Consortio (nr. 30), în „Scrisoare către familii”(nr. 13) şi în
Scrisoarea Enciclică „Evanghelia Vieţii“ (Evangelium Vitae). Sanctitatea Sa
vorbeşte despre „valoarea sacră a vieţii umane de la începuturile sale, valoare pe
care se bazează fiecare comunitate umană şi politică“ şi demască lupta dintre
„cultura vieţii“ şi „cultura morţii“. «A revendica dreptul la avort, la infanticid, la
eutanasie şi a cere recunoaşterea lor legală echivalează cu a atribui libertăţii umane o
semnificaţie perversă şi nedreaptă, aceea a unei puteri absolute asupra şi împotriva
celorlalţi. Dar acest fapt constituie moartea adevăratei libertăţi: „Adevăr, adevăr vă
spun: tot cel care săvârşeşte păcatul este rob al păcatului” (In 8,34) ». 17
Concepţia privind avortul este extinsă asupra tuturor activităţilor abortive a
mijloacelor de control al naşterilor, cum ar fi dispozitivul intrauterin sau pilulele cu
hormoni. Biserica Catolică interzice, de asemenea, metoda fertilizării in vitro,
cercetarea distructivă pe embrionii umani, efectuată în orice scop (inclusiv pe
15
Seaudeau, Jacques (Mons.), op.cit., p. 298
16
Ibidem, p. 299
17
Papa Ioan Paul al II-lea, Evanghelia vieţii, Secţiunea 20, p.27