O viziune asupra vietii - Asociația Pro-vita

160
începând din 1993. Situaţia de criză de dinainte de 1989, situaţie care a determinat
epidemia, s-a îmbunătăţit. A crescut siguranţa folosirii sângelui pentru transfuzii, a
început să se utilizeze doar seringile de unică folosinţă şi a scăzut numărul
tratamentelor cu injectabile.
În paralel cu îmbunătăţirea situaţiei la copii, a crescut incidenţa bolii la adulţi.
În perioada 1995-1997, numărul cazurilor aproape s-a dublat (de la 265, la 499). Cel
puţin jumătate dintre acestea sunt rezultatul infectărilor heterosexuale, iar o parte
însemnată prin folosirea în comun a seringilor, în cazul utilizării drogurilor
injectabile. La 1 ianuarie 2001, fusese înregistrat un total de 9.763 de cazuri
cumulate – copii şi adulţi. 80
1.4.3 Controlul deficitar al bolilor cu transmitere
sexuală
În România nu există informaţii exacte în legătură cu evoluţia bolilor cu
transmitere sexuală. Înainte de 1989, funcţiona un sistem centralizat de
supraveghere. Actualmente, datele despre HIV/SIDA, sifilis şi gonoree provin din
rapoartele medicilor, care, după cum prevede legea, trebuie înregistrate.
Singura boală care beneficiază de o monitorizare cât de cât exactă este sifilisul.
Controlul se aplică în general pacienţilor spitalizaţi, donatorilor de sânge, femeilor
însărcinate, pacienţilor cu boli cu transmitere sexuală, deţinuţilor, prostituatelor şi
celor care utilizează droguri cu administrare intravenoasă. Informaţiile, care circulă
în reţeaua naţională a serviciilor medicale, sunt furnizate de clinicile şi spitalele de
dermato-venerologie.
Cei infectaţi cu sifilis beneficiază de tratament gratuit. Prin lege, pacienţii au
obligaţia de a comunica partenerilor lor că sunt infectaţi (Decretul 141/1953).
Celelalte boli cu transmitere sexuală - gonoreea, tricomonaza, candidoza, infecţia cu
chlamydia - pot fi diagnosticate şi tratate de medici de obstetrică-ginecologie şi de
personalul medical din unele clinici de planificare familială. Foarte multe cazuri se
tratează în sectorul privat, ceea ce face ca multe dintre acestea să nu se regăsească în
statisticile oficiale, din cauza confidenţialităţii datelor.
Supravegherea stării infecţiei HIV are un regim special, care asigură
diagnosticare, raportare şi tratament în clinicile de boli infecţioase. În general,
testarea HIV este voluntară, excepţie făcând donatorii de sânge, gravidele, grupurile
de oameni cu risc înalt de infecţie din reţeaua de sănătate naţională sau de la unităţile
sanitare.
Studiul Sănătatea Reproducerii România 1999, publicat în 2001, arată că cele
mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală, diagnosticate la femei, au fost
80 Relansarea reformei în domeniul sănătăţii. Strategii naţionale în domeniul sănătăţii”, Ministerul
Sănătăţii şi Familiei, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Snagov, 5 decembrie, 2001, p. 74