pedagogie pentru viitorii profesori - Universitatea din Craiova

CAPITOLUL XIMETODOLOGIA DIDACTICĂ1. Delimitări conceptualeMetodologia didactică sau a instruirii este constituită din ansamblulmetodelor şi procedeelor, precum şi al principiilor şi cerinţelor de valorificare aacestora, utilizate în activităţile de predare – învăţare – evaluare.Metoda (gr. metha = către, spre; gr. odos = cale, drum) reprezintădrumul, calea de urmat de către profesor şi elevi, în vederea atingeriiobiectivelor. Metodele reprezintă modalităţi de acţiune prin intermediul cărora,elevii, sub tutela profesorului sau independent, îşi pot asimila cunoştinţe, formaşi dezvolta priceperi, deprinderi, atitudini.Procedeul – este un detaliu, o particularizare a metodei, o componentăa acesteia, care ţine de execuţia acţiunii. El se reflectă într-un sistem de operaţiipractice sau intelectuale ale profesorului şi elevilor, operaţii care transpun înplan practic modalitatea concretă de acţiune. Între metodă şi procedeu este orelaţie flexibilă şi de reciprocitate: o metodă poate deveni procedeul unei altemetode considerate principale iar în altă situaţie de instruire, procedeul poatedeveni metodă.Tehnica este o îmbinare de procedee, întrevăzând o soluţie didacticăpractică, de execuţie.Tehnologia didactică – sintagmă utilizată de unii specialişti în loculcelei de metodologie didactică. Are însă două semnificaţii:• Ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practicadidactică;• Ansamblu de metode, mijloace, forme şi tehnici cu ajutorulcărora se vehiculează conţinuturi, în vederea atingeriiobiectivelor.Metodele de instruire nu trebuie confundate cu metodele de cercetarepsiho-pedagogică: cele de cercetare „servesc la descoperirea adevărurilor,celelalte la comunicarea lor” (V. Ilie, 2007, p. 161).149